Stinge-te!Dizolva-te!

Dispari din ochii mei soare,
N-am chef de tine azi!

Vreau frig sa crape ura,

Si ceata, si ninsori,
Fulgere sa se sparga, din patura de nori.

Dispari zambet de copil voios!
N-ai sa mai vezi rasaritul in veci.
Mi-e sila sa-ti aud glasul sticlos.
Iti doresc melancolie multa si sa te ineci!

Dispari culoare vesela si pala!
Vreau nicotina sa arda
Sa-mi faca ziua amara.
Sa coloreze orasul, in alb negru si gri,
Imprastie pe fiecare viata pete brutale, sangerii.

Suntem prieteni?
Da, dar pe rand.
Suntem dusmani?
Desigur, dar in gand.

Daca lacrimile mele ar fi diamante,
Mi-as putea cladi bogatii nenumarate.
Dar cum lacrimile sunt doar amaraciune si durere...
Ma fac mica, cu gandurile mele,
Ma retrag usor dintre culori,
Si ascult portativul ploii in tacere.

De tine mi-e prea dor,
Ca sa mai pomenesc!!!
Mi-e dor de verde crud!
Mi-e dor si-nebunesc!

Schwarz si alb.

Eternitatea s-a speriat, si pentru o noapte mi-a separat omul de spiritul malign.Omul a inflorit, iar restul din mine a trait patima inca obosindu-se la portile fricii, sa dea socoteala vietii.
Ich verweilte in der Sünde.

Altii asemeni lui il vizitau, si fara a le pasa, pe lacrimile altora ca omul dansau.Cu fuste cladite din chihlimbar,elegante,valsand la ordinul impus, pe un ritm de glasuri barbar.Pururi in hoarde adunati, zacand pe fire delicate de speranta,fumau obscen, numeroase grame de sange albastru in substanta.Bautura suprema ce-i alimenta,stoarsa din tinerete virgina, crunta privire inghitind picaturile haina.

Und ich wurde bestraft.
Nu ti-am spus?Eu am inflorit!Mi-am inchis ochii si am dormit.Absorbit pentru prima data de lumea calda,sadita cu afectiune, parfum din flori de iubire respiram.
Ich war vergeben und ich gelebt.
De multe ori mi-am dorit,sa-ti calc in locul tau,pe urmele lascive, sa-ti impartasesc setea, curajul si nepasarea.Nu regret insa ca m-am oprit.Dupa mult timp, pot spune ca sunt fericit.
Dar nu m-ai crezut!
Pa pa Babilon!Esti pierdut!

^^

Caldura de la lumanari ^^
Mirosul imbietor de vin fiert si scortisoara ^^
Si placinta de mere proaspat scoasa din cuptor^^
Sunet de chitara si clopotei prin casa ^^
Geamurile s-au conturat pe la colturi blur de la caldura din casa.
Filme!filme!filmee!!^^
Un mic pachetel cu atentii langa ghetele mele rosii^^
Mosul inca ma iubeste, si nu m-a uitat(n-are voie sa ma uite,inca sunt copil)^^
Tata imi zice ca-mi sclipesc ochii :)) ^^
Spike se bucura mai tare ca mine,se alina pe langa toata lumea,se aseaza in fata cuptorului, il mangaiem si toarce^^
Zapada...hmm...imi lipseste:(
Imi amintesc cu cata bucurie ma umpleam cand vedeam cum cad pe strada primii fulgi de zapada din an,la 5 dimineata, din bezna....se vedeau sclipind in lumina felinarelor.Si e aceeasi senzatie de fiecare data cand vad imaginea aia.Parca prind aripioare si ma ridic...^^
Craciunita:x:x:x....am primit craciunita mea rosie!Cea mult dorita de peste an!:x:x:xSi o iubesc!Si ea stie ca o iubesc!I-am sarutat fiecare petala cand a intrat pe usa! ^^
Si mai mult vin fiert cu scortisoara!
Si inca astept sa ninga!:(



P.S. (asta maine dimineata)
Dulciuuuuri!
Ciocoooo!!
Portocalee!!!

Mrgaritarul albastru.

M-am gasit, fara sa vreau, la capatul unui bulevard nins de ianuarie.Si-mi era frig.
Cu trupul imbracat doar intr-o lumina pala, care-mi desena umbre in peretii gri, paseam pe pamantul rece, lasandu-mi in urma pasii grei, sculptati in zapada, lasandu-i sa-i ninga fulgii de plumb.
Si drumul era lung...
Fara pic de suflu, cu ce sa-mi incalzesc palmele-nghetate?
Am atins un deget cu altul, si s-au sfaramat in mii de bucatele, in zgomot de geamuri sparte.
Atunci, copacii cu ramuri negre, au inceput sa se sparga si ei.
M-am speriat de ecouri, si-am inceput sa fug.
Drumul se facea mai alb si lumina pala parea ca se evapora din jurul meu.
Dar, am zarit o scara, pe care erau intinsi patru margaritari albastrii.
Se jucau in zapada.
Si in toata albeata care era in juru-mi, mi-a rasarit ca soarele de dimineata, imaginea bunicului.
Mai blanda si mai pura decat aureola care inconjoara capetele sfintilor, mai delicat ca o pana de inger, mai imbatator ca cel mai fin vin, de nedescris.
Am incercat in zadar sa-i ating caldura.
Bratele mele erau cioburi risipite prin zapada.
Am cazut in genunghe pe scara, rapusa de durere, si a-nceput sa ploua.
M-am facut mica langa margaritari, si-mi era frig.

Au trecut pe langa mine oameni negrii, au trecut flori.
Au trecut pe deasupra pasari maiastre, au trecut nori.
Au trecut prin mine vantul si soarele si mireasma florilor dulce ca mierea.
Gustul si somnul, lenea si dorul.
M-au trecut prietenii, m-a trecuta tata,
M-au trecut bunica si mai ales mama.

Nimeni nu m-a recunoscut.
Cu bratele sparte, chipul topit si trupul mormant, nu m-au mai vazut.
Le-am daruit 3 dintre margaritarii mei albastrii, si i-au calcat in pamant, ingropandu-i in mine adanc.
Bunicul plecase in caldura de mult.
Si cand speram c-am sa-l urmez si ca in sfarsit o sa ma-ncalzesc, strainul a aparut.
Singurul care m-a vazut.
Vorbea cu mine, si eu il priveam lung.
Nu puteam rosti un cuvant.
Mi-a pansat bratele, si pentru prima data bandajele se patau cu sange.
M-a imbracat cu vorbe dragi, parca...parfumate si mi-a fost cald.
Mi-a potolit lacrimile cu zambetul sau frumusel, am privit in ochii sai netulburati, si m-am indragostit.
I-am daruit ultimul meu margaritar si mi l-a prins domol in paru-mi lin.

In tot timpul asta, eram la spital in moarte clinica.
Inca mai astept strainul, sa vina,
Si sa-mi prinda in par, micuta floare imbalsamata,
Numai pe ale amintirilor aripi purtata.

Drum bun!

Esti doar un suflet cu picioare
Bun de vandut.
In schimbul multor nimicuri "importante"
Elegant modelate in lut.

Esti carpa stoarsa la maxim
Controlata de un animal nul.
Pe animal il asteapta rochia alba acasa;
Carpita cu scuze, spalata in lacrimi,
Calcata-n picioare, cautandu-si raspunsul.

Esti animalul precizat mai sus,
Si sa te ia dracu' daca esti!
Esti rochia alba chinuita in veci
Si pentru asta te compatimesc.

Esti omul vesnic pe verde
Mai chinuit decat toti ceilalti,
Dar esti atat de calm, de fericit,
Ca pari un inger printre draci.

Esti copilul de la 17 ani,
Cu mai multe probleme decat bani.
Prea putin ritm sa faci tot ce ai chef,
Incatusat cu sarma-n societate,
Legat la ochi,
Corupt din cruditate.

Esti o multime de personaje surmenate,
De care ei nu au nevoie
Decat adanc ingropate.

Pana va fi pe Pamant destul freon
Simte-te liber ca-n Zion!

Deci...?Cine esti tu?

E despre tine.

Hey pisoiule!Recunostinta tie, ghem dungat si pufos de blana, care adora sa-si infiga coltii si ghearele in carnea mea cruda.Stau aici si-mi fumez creeri oglindita in ochii tai verzi (imi fac pofta de altceva), si parca imi stinge cineva pe jug picaturi de rai otravite.Coloana vertebrala e in flacari, o simt cum trece in nefiinta, si incep sa ard si eu...sa ard de dorinta.
...si mai ucid inca un cilindru cu tutun care isi da duhul pe tavan.
Uda pana la piele, poate asa ma trezesc, vreau sa ies in ger si sa imbratisez zapada.Imi amintesc ca era asa catifelata cand imi lasam obrazul sa o stinga.Stiu ca e moarta dar ma incalzeste mai tare ca focurile iadului.
Dar ce draq se intampla?Mi s-au dinamizat toate celulele dintr-o data.Ma mangaie halucinatiile peste tot.In sfarsit!Pofteam de mult la niste "filme", simtite de fiecare sinapsa, a caror pasiune sa-mi patrunda pana-n oase.Venerez ceea ce simt acum, dar nu pot controla.
Am nevoie de trupul tau.Am nevoie sa te ranesc.Am nevoie sa-ti simt greutatea peste al meu.
Imi vei da din caldura ta?Pentru ca sunt de gheata.
Am nevoie sa-ti simt suflul cald sarutandu-mi venele,trezindu-mi la viata simturile,sarutandu-mi gatul, sanii, spatele, usor...usor, sa cazi adanc in mine, sa-ti ajung la unisonul desfatarilor.Si te-as lasa sa ma privesti.Sa ma urasti pentru ce se intampla cu corpul tau,pentru dorintele care te coplesesc.
Daca vei reusii sa ma topesti, iti voi aprinde buzele cu ale mele, imi voi desena sunete de placere pe pieptul tau deschis, te voi ranii cu limba si cu dintii dar iti va placea.Ma voi plimba cu varful degetelor, delicat, peste tot pe unde stiu sa-ti place.Pana vei tipa!Pana vei zice "stop!". E asa tentant sa nu ma opresc..., voi continua,voi fi a ta! Ce vei vrea oare sa faci cu trupul si cu inocenta mea?

Randul meu la leapsa! xD

Am primit o "leapsa" cu intrebari de la Draga mea Maria.
Sa-i raspundem...
M: Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?
L: As fi curajoasa.As fi o adevarata pantera!
M: Ce iti doresti extrem de mult sa faci acum?
L: Am chef sa cant la chitara.
M: Daca ai castiga la loterie, ai renunta la job?
L: Nu.
M: Ce ar trebui sa stiu despre tine daca vreau sa te invit la o cafea?
L: Ms scoti la o cafea,imi dai si o tigara!^^
M: Daca ai putea fi un personaj de serial, cine ai fi?
L: Fuck you Gumby!o.O
Blue din Casa Foster =))
M: Ce faci cand esti suparata?
L: Caut pe cineva cu care pot sa uit despre de ce sunt suparata.
M: Doua locuri din Bucuresti pe care le adori.
L: Nu ma omor asa tare...dar...rampa de skate din Tineretului, si Centrul in general ca ai ce face peacolo.
M: Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 saptamani, ce ai face incepand de maine?
L: Ma voi gandi de maine.
M: Ce vrei sa te faci cand "o sa fii mare"?
L: Sa gasesc raspuns la intrebarea asta.
M: Fara ce nu iti poti incepe ziua?
L: Depinde de programul cu care comunic.Momentan:fara sa-l mangai pe Spike,fara sa ma spal,fara ceaiul verde savurat la aer rece.
M: Ce melodie asculti chiar acum?
L: Emigare-Resolution.
M: Spui intotdeauna adevarul?
L: Cacaaaat!Sigur ca da! -_-
M: Deschide cartea pe care o citesti momentan la pagina 23 si scrie randul 6.(asta nu e intrebare Maria!Ma faci sa depun efort.)
L: "Pisicle detin, ca bunuri mobile,24 de mustati, cate 12 pe fiecare parte a nasului, iar Nimrod avea nevoie de 7 dintre ele pentru exorcizarea djunnului..."(Copii lampii fermecate:Cobra regelui din Katmandu de P.B. Kerr)
M: Care este replica ta preferata dintr-un film?
L: Replici?!Nustiu.N-am. -_-
M: Cum se numeste cel mai bun prieten(a)?
L: Nu-i niciunu' cel mai bun.Stiu ei foarte bine fiecare unde le e locul in sufletul meu.
Gata Maliaa!^Te pup de langa patratul de ciocolata!

Cu sau fara?

Plictiseala malefica si mortala,
Care-aduci cu tine lene,
Si mai multa plictiseala;
Poarta-ti trandavia
In valuri reci si sparte,
Poarta-te departe in noapte.
Incea-te in mare.
Si zbate-te-ntre soapte.
Ia-ti cu tine astenia
Si spanzura-te de un copac,
La capatul unei poteci uscate,
Sa te mai gasesc doar in urmatorul veac.
Ridica-ti ghearele caustice din mine!
Dezgroapa-ti radacinile prinse,
Si nu ma face sa implor pentru ce mi se cuvine.
Pleaca departe, departe si nu te mai intoarce,
Decat in genunchi
Cu un buchet mare de verde
Purtat pe-o parte.

11:34

Unde-mi alergati voi lacrimi grabite?
Sa picurati pe trupul gol,
Invaluit in flori de gheata geruite?
Descoase-ti ochii,
Si privete-ma iubite!
Iti voi tese flori de vara in par,
Te voi scufunda in miere...
Doar....nu ma lasa aici sa mor.
Promite-mi soaptele din roua diminetii,
Saruturi sacre sangerii,
Atingeri calde,
Frumoasele picaturi vii,
Aminteste-mi, de ce ma supun vietii.
Voi vrea sa plec,
Doar daca-mi lacrimi.
Voi vrea sa stau,
Ca poate-mi patimi;
Crude ca mine,
Copii, ca noi,
Voi vrea un pat!

Noi amandoi!

Fara vreo menire.

Uite o intrebare:Ce mai fac?
Implor pentru inspiratie!!Si ai fost atat de prietenos, sa mi-o daruiesti tu pisoiule.^^
A te gasi mereu intre aceleasi ecouri,tot acele obiecte percepute de simturi,la fel ca cele mai inainte cuvinte spuse,ma urca in insipid.M-am trezit prinsa,fara sa-mi dau seama,n-am mai avut decat amintirile.Inselaciune platonica mai presus de orisicare exprimare a atitudinii omului fata de realitate, intoarsa ca o recompensa din partea mea catre lume.
Dragoste? Poate, timiditate, -nu am curaj-.
Prietenie? Poate, libertate de exprimare.
Invidie? Poate, amaraciune sau, -sunt mai buni ca mine-.
Incredere? Poate, -nu am de ales-.
Tradare? Poate, -ma asteptam-.
Dar m-am oprit.Si m-am gandit:-exteriorul poate insela-.Armonia de dincolo de sistemn este demonica prin perfectiunea sa nativa.
Suntem suficient de comuni sa o alteram.
Mi-a luat mult sa observ amabilitatea culorilor, candoarea aromelor, pacea care alearga prin venele imaginatiei.
Am ascultat ploaia, si am vrut sa dansez cu picaturile de apa.M-au primit bucuroase in armonia lor.Am imbratisat vantul, si m-a strans in mainile lui reci ca pe o flacara; dar nu m-a stins.Am privit rasaritul, si desi nu s-a ivit, m-a incalzit amintirea Lui dintr-o dimineata de vara.
Si tot asa pisoiule...dar am decapitat imaginatia si s-a scurs din ea substanta rosie si amara.
Uite pisoiule, sub catea ceata se ingroapa orasul!
Uite cata iubire in lumea mea se lasa!^^

Oglinda

Luni, am invatat sa pasesc.
Marti, incep usor sa vorbesc.
Insa de miercuri, incep sa urasc.
Joi, vreau sa iubesc; si ma indragostesc.
Vineri, imi e prea frica asa ca ma opresc.
Sambata, vreau doar sa visez.

Asa a fost la inceput:
Am avut doar un vis plapand,
Am vrut sa fac pe eroul... pentru ca iubind...
Am sa ma simt desavarsit urand.
Am auzit jigodia haina vorbind;
Acum, sunt un om mort pasind.

Un alt musafir in viata mea.

Sangele se scurge.
Clepsidrei nu-i ajunge.
Luna se stinge.
Vazduhul plumburiu,
Se asterne peste pustiu.

Apropie-te de mine straine!
Cu ochii negrii si chip misterios,
Am un ocean insangerat de enigme pentru tine,
De adevaruri nerostite
Si sentimente risipite.

Apropie-te straine!
Aseaza-ma in ale tale brate,
Invata-ma sa-mi fie bine.
Arata-mi lumea ta albastra,
Porunceste-mi trupului sa te cunoasca.

Apropie-te de mine incet,
Descoase-mi inima din piept,
Arunc-o in intunericul unei nopti de fier,
Sa nu o mai gasesc decat dupa ce mor.

Condiment capabil.

Haaaa!!
Continua sa razi!
E foarte tare starea! xD
Dar nu-i nimic amuzant in jur.
Sari!
Alearga!
Particulele tale explodeaza,se imprastie in praf.
Vocea interioara se panicheaza,
Vede prea multe deodata.
E slabita.
Urla! Shh!
Nimeni n-o aude.
E prea incet.
De fapt, nu e deloc,e doar in interior.
Tipa daca mai ai puterea sa atingi cuvintele.
Ai impresia ca zbori?
Ha!
Dar de fapt, ai o pozitie neobisnuita a corpului care face faza si mai amuzanta.
De ce se aud atatea rasete?

Eu doar zbor,plutesc...
Ma joc cu bulele de aer, si la un moment dat: Soare!
E pe undeva pe partea stanga.
Arde al draq de tare!

Si parca vrei sa te ridici;
Dar o paranoia se contopeste deodata cu celulele.
Si o simti cum merge cu pasi mici si furnicatori pe venele tale.
Daca ramai blocat acolo in aer, si nu te mai simti niciodata?
Daca nu gasesti cheia sa iesi?
Si te mai cuprinde o panica. ><

Parca nu eram din plumb,
Parca nu vedeam atata fum,
Si parca gura nu-mi era o plaja uscata.
Imi trebuie apa!
Valuri!Sa ude nisipul.
Si frate!...Parca trec ore pana simt primul strop, si inca unul...

Nu mai vrei?
nu mai vreau!!!
Nu mai vrei?
mmnu mai vreau!
Nu mai vrei?
xD niciodata nu e destul.

Complimente.

Te chem sa-ti iei inapoi buzele pe care le-ai uitat in scrumiera mea.O ramasita din parfumul tau inca supravietuieste in intimitatea scarilor vechi, martorele multor povesti duioase,erotice si melancolice.Retrage-ti la fel de usor cum ai lasat-o,blanda ta mangaiere,de pe trupul meu.
O poza, zace lipita pe vechiul meu sifonier,si-ti zaresc in ea infatisarea complexa prin toata fiinta ta:un rasarit sangeriu intr-o briza sarata de august,o furtuna biruitoare calda si nervoasa din finele unei zile arzatoare,dezlantuirea tobelor dintr-o piesa, in armonie cu timida vioara dintr-o balada,un inger care scuipa flacari peste un albastru de apa,un drac ce sadeste dragoste in gradina sufletelor catorva copii,si asteapta sa creasca.

Te-am chemat sa-ti iei inapoi si glasul impregnat in paharele atinse de buzele tale.Tonalitatea perversa din el ma innebuneste,coloana sonora sfanta se propaga in timpane,ajunge departe si atinge multe coarde.

Cine zice ca imi trebuie toate astea?
Inchide-ti ochii pradatori, si te voi alunga dincolo de constiinta.Prefa distanta in secunde si vei vedea ca sunt departe,plangand pentru a tine companie dorului de tine si mai speriata ca niciodata imi e teama ca nu te voi mai vedea la fel vreodata.

Homeless for now.

Pentru prima data cand m-am intors,
nu m-am simtit precum as mai fi fost.
Nimic uman nu ma mai inconjoara;
e plin de galagie,straina si goala.
Poate e din cauza cadurii apasatoare,
poate am lipsit o perioada prea mare,
sau poate urletele...


















care penetreaza zidurile vechi fara incetare
ma lasa rece,instrainata si tulburata.
Nu ma supar,nu se supara nimeni ,
daca as doar disparea.
In continuare, nu recunosc cu privirea
niciun ravas care sa-mi recompuna firea.
Nu ma mai simt deloc acasa,
vad doar corpuri straine...
si patru pereti care se lasa...si se lasa...

Stone sour - Through glass

168

Mai am putin si ajung,in noapte deplina,am patruns aproape in mijlocul campului cu floarea-soarelui.E mai multa liniste aici decat am putut sa inghit vreodata.Aproape ca ma surzeste.Timpanul cauta disperat sunete in departare, si tot ce gaseste e cantecul unui greier obosit.Si totusi,asta suna bine.Mai bine ca orice in acel moment.Mult mai bine decat vocile oamenilor.M-am dezbracat de orice gand negru,de orice sentiment urat si mi-am lasat trupul sa simta pamantul sub el.Cand am deschis ochii m-a izbit ca o palma grea maretia si frumusetea in care leneveau stelele pe cer.Urasc stele![Stii de ce? Ele se pot bucura una de alta,se pot uita una la alta,sunt indragostite una de alta fara nicio obligatie.Sunt libere sa imparta acelasi nimic,dar in acelasi timp,totul.Eu nu ma pot bucura de altii ca mine,fara sa dau cuiva socoteala,nu ma pot uita la nimeni cu caldura si dragoste in privire fara ca altul sa ma arda,sa ma pedepseasca.Ele nu cunosc ura si invidia,nu stiu ce e aia tradare si nu cunosc gurstul pelinat al esecului.Ale draq valori!Nu mi le sterge si mie cineva din memorie?]M-am ridicat si am inceput sa merg in cat de multa liniste am putut.Nu voiam sa trezesc florile.Stiu ca mie nu-mi placea cand ma trezea cineva.Uneori as vrea sa dorm vesnic.
Am mai mers mult pana la marginea campului si nenorocitul ala de cer era la fel de placut si de neschimbat de oriunde ma uitam.Am incercat sa numar stelele,sa mai treaca timpul...Pff! de unde?Nicio sansa...Asta nu m-a tinut pentru mult timp departe de ce aveam pe cap.
Sunt 168 de ore in care eram la un pas sa omor pe cineva(atat de mult ma poate enerva o fiinta)dar m-am multumit sa strivesc cateva muste nenorocite si doi,trei tantari iritanti,si la un pas sa ma expediez pe mine din realitatea asta.Dar sunt o lasa.Curajul nu vrea sa stea cu mine cat sa duc lucrurile pana la capat.Ma abandoneaza in lacrimi sarate si insangerate intotdeauna.7 zile in care am fost blestemata sa ma bantuie aceleasi imagini de fiecare data cand adormeam.Atat de mult ma indragostisem de durerea din visul ala,incat dormeam trei sferturi din zi mai mereu.Vedeam o silueta neagra cu cea mai dulce privire,cu buzele de zahar si pupile de ciocolata ingropate in irisi verzui.Dar atingerea umbrei era mai rece ca noptile la Polul Nord.Si eram sub comanda lui,el ma omora si tot el ma invia si ma supunea multor incercari,iar eu muream de fiecare data.N-am ajuns niciodata acolo....langa el.7 zile la rand,dupa care totul s-a sufocat in ceata.168 de ore in care m-am straduit sa inteleg ce se va alege de spiritul meu fara pana care il face sa cante?O sa rugineasca,o sa se depuna pe el cel mai amar praf,si o sa ramana pierdut undeva in intunericul unei nopti.[Iubesc mult noaptea!Are in puterea ei o magie,din cauza intunericului.Transforma cu usurinta uratul in divin si misterios.Mascheaza cu o tenacitate enervanta o mare de orice;cu viata sau fara.Te pacaleste atat de usor!]Pe de alta parte,stangacia de care dau eu dovada in manipularea altor oameni,ma irita.Dar,inima mea parca pentru o ultima data mai vrea sa auda cantecul dulce acrisor din vocea TA.

Die.

Demon sedat,
sufocat in coniac,
coboara domol,
din cer spre subsol.
Ochi asa verzi daca-as avea,
i-as fuma in fiecare zi cate putin,
pana ajung la zenitul deplin.
Trupul lasciv,
alb si debil,
statuie in vant;
se lasa incet pana sub pamant.
Il privesc si sunt tacut,
in negrul venelor sale divine m-am pierdut.
Impuscat in apripa,
cu un pumnal otravit,
aruncat cu blandete din adancurile dragostei.
E aici sa ma ia,
Voi devenii unul dintre ei!

Am pornit cu visul in pleoape si cu inghetul din zorii vietii aproape.Cu suspinul mortii clocotindu-mi in ceafa,ma intreb de la o vreme la alta,cand imi voi primii aripile albe ca neaua,sa-mi pictez in penele virgine propriile conceptii haine.Sa imi apartina doar mie,si numanui altcuiva,sa fie refugiul meu secret cand nu mai am unde pleca.In inchisoarea lor sa fiu in siguranta,sa-mi pot pune cu usurina conceptiile in balanta.Daca ma voi prabusi,sa stiu ca se vor deschide,daca ar fi sa mor,sa stiu ca ma vor proteja,daca voi urca,sa nu se inchida in urma mea.
Cu fiecare moment sunt mai aproape de a le primii si atunci le voi putea zugravii,asa cum iubesc,asa cum urasc,precum imi doresc.Dar oare voi stii sa le pretuiesc?

Cand nu esti.

Vreau sa ma inec intr-o mare de alb,dupa ce am fumat un ocean de verde.Poate o sa-mi creasca o aripa pe-o parte.Voi naufragia cu pasiune si ardoare pe o pana plutitoare intr-o carte.Briza parfumata cu verde si alb ma va purta spre crengile electrice, luminate,voi devenii energie in bratele lor vrajite,si voi injunghia la randul meu vieti chinuite.Racoarea ghetii va patrunde adanc in interiorul meu,voi omora cu sange rece si multe suflete imi vor cladi un desert de ciocolata.Am sa eliberez in marele sau cuprins o flota de barcute menite sa se distruga una pe cealalata,pana cand una singura va ramane la suprafata.Una va fi durerea,alta iubirea.Una va fi invidia,alta mila,una va fi razbunarea,alta prietenia,alta ura si alta compasiunea.In cele din urma,cele scufundate vor cobora in Realitate,in fiecare dintre noi,si ne vor devora de vii,fara ca macar sa fim constienti de toate.Soarele se rasfata intr-o balta,dupa ce toata noaptea a plouat,plamanii s-au inundat cu ceata.

Perle

M-am prins.Am aprins-o si n-am mai stins-o.
Uite cum focul imi fura tigara,uite cum tigara se transforma in scrum,uite cum scrumul se asaza pe jos...uite ce...apus frumos...
La,La,La,Si...tu nu mai vrei sa vi,eu m-am agatat de-un fir de vis,si deasupra capului meu am inceput sa desenez un abis.Am inceput sa-l calc incet,incet...si am pasit in paradis.Am intrat mai goala decat am plecat,dar imbracata,ca-n lumea alba nu-i cald.E locul unde inot in lava si ma sting imbratisand un pinguin,unde conduc in voie note muzicale,si ma amendeaza un zid de culoare.Unde geometria vorbeste,iar eu spun:"Doamne fereste!",unde pe asfaltul tare vad norii calcati in picioare,citesc povesti in frumze si injur babe ursuze.Atatea fire rosii pe ulna mea,din care se scurge plasma.Ma uit la ele lung,si se asterne teama.Locul unde pastrez intr-o foita fierbinte,licurici cu amintiri de la tine,incatusati,sa ma linisteasca,sa ma faca din nou cuminte,unde Bau-bau ma tot sperie,m-ameninta de cand l-am intalnit cu...:"o sa va f** pe toti negresit!"
Bikeri si skateri adunati intr-o balta,povestesc basme cu Craiasa fermecata.Dar printul n-o salveaza,printul ii da s-o sature,dupa care o abandoneaza.
La,La,La...te-asteapta iubita ta!Voi fii aceea care te va ghida,in tangoul nostru gratios,ce va apune cu un final glorios.
Si tot asa...revin la viata mea,in lumea neagra,unde nimeni no sa fie ea.Nici eu,nici altcineva.

La,La,La...Stinge-o!bagami-as p***-n ea!

M-am pierdut.

A asternut o patura in mijlocul nimicului si a impodobit-o cu patru siluete elegante, rafinate, atent lasate la intamplare.O sticla cu sampanie,doua pahare cu picioare,si o chitara splendida pe care ingerul o strunea cu plapanda sa aripa divina. M-ai ademenit sa ies dintre coltii virginitatii,m-ai chemat la tine.
Mi-am calcat in picioare curajul,ca sa-ti descopar trupul in intregime. Nu am putut veni fara un dar,asa ca ti-am cules cel mai frumos ,intunecat,margaritar,ale carui petale de sangele meu albastru erau patate.Ai acceptat cadoul cu seninatate;m-ai ametit ingrozitor in doar cateva minute,si m-ai intins pe spate usor,mangaindu-ma pe frunte.Ti-am simtit greutatea peste mine,dupa care doar placeri si desfatari divine.
Mi-aduc aminte ca am vazut deasupra ta, o plasa rosie,ca de foc,din care cadeau bucati incinse peste noi,peste inger,peste tot.
Gemetele mele urmareau atent notele chitarii,faceam dragoste din nou,dupa care te dadeam uitarii...iar plasa de foc cadea,si imi distrugea ratiunea.

Ganduri de Mai

"E vara iar,e marfa rau",sentimentele mele sunt la locul lor.Inca stau si reflectez printre fulgii de plop,la iubirea din urma si ma bantuie non-stop.Si printre mii de nepasari si fracturi de p***,printe-atatea ignorante,durere,tortura,chin si dor,ma straduiesc sa nu mor.Respir pentru o viata si asta nu-i a mea,ma contopesc cu sunetul pentru a ma salva,singurul meu leac la ranile ce zac adanc intiperite,pe suflet si in minte.Si cand nu mai am unde sa le scriu,vars izvoare de lacrimi sa clateasca spiritul meu.Prin atatea grote in care-am cazut,mai dulce decat cea in care erai tu,nu am cunoscut.M-a durut cel mai tare;dar agonia pentru tine a fost cea mai frumoasa cale de vindecare.

Obscuritate

Milioane de watti de energie transformati in muzica,puls accelerat cu viteza luminii,euforie,adrenalina circula prin mine ca electricitatea.Pasi mici si rapizi printre trupurile in transa,camera intunecata,patul parfumat,am ajuns!Preludiu.Te simt!Nu stiu ce fac.Mai aproape,mai aproape,esti eu.Moale,lichide,lacrimi,gemete,gemete,vanatai.Au!Tremuram,aaaahh!!Saruturile sug secundele,minutele,orele din timp,dragoste,orgasm,caldura multa,multa,toata intr-un singur loc,rasuflare epuizata.Inca nu stiu ce fac...voluptate extremaa!!
Apoi calm...aud cum se zbate inima ta,inhalez din fumul de tigara,ma trezesc.Vreau sa plec.Tu ma prinzi de mana,imi ceri sa mai raman.Iti dau in schimb doar un sarut tandru,adormi intre cateva priviri,eu ma ridic si plec,iti las in urma un bilet...

~~~~~

...iar eu...eu te privesc si-mi ajunge
te simt atat de aproape...
daca inchizi ochii,adorm.
daca te doare,sunt coplesita de chinuri.
atat de aproape incat mana ta,pe sanul meu,este a mea.
daca tu nu mai respiri,eu mor.
te gust,si nu ma satur.
esti al meu si te mai vreau...
si totusi...imi doresc sa nu te fi-ntalnit,
sa nu ma fii durut atat.
dar in acelasi timp sunt fericita ca te-a gasit,
pentru ca altfel nu as fii iubit.



A helpless animal, devoid of any defensive shield, this is what i become.A cold, dark and heavy pice of metal lying in pain.I am unable to see over the cliff,as i fell,without anyone to get me up.I no longer have the power to heal by myself,because in my head is always a question: why would i do this? I do not want to die but i want to have a reason to breath.I lied...long ago...and you belived me so easily.
I blame you!


I love you!

Palesc de dorul tau!Mai tare ca oricad!Vreau sa ma contopesc cu tine pe o plaja sub ochii stelelor.Vreau sa fac dragoste cu tine si ele sa se mire de sinceritatea gemetelor noastre de placere.Sa ne miscam trupurile in ritmul valurilor,nisipul pe care stam sa ceara indurare.Sa nu aud nimic altceva decat muzica adierilor in care danseaza mirosul sarat,sa nu te simt decat pe tine,sa cazi adanc in mine.Imi doresc sa ne trezeasca soarele cu mangaierea tandra a razelor sale,iar noi...de mult pierduti intre saruturi si atingeri suave sa asteptam cu nerabdrae urmatoarea noapte.

Am cunoscut copacul asta...un copac imens, scaldat de frunze in toate forrmele si culorile, fiecare reprezentand viata unui om.Mi-a spus ca il doare ingrozitor,ca e plin de rani si sangereaza puternic si ca simte cum fiecare spin veninos se adanceste cu fiecare pleoapa in interiorul sau.Mi-a povestit despre sangele lui magic si m-a intrebat daca as fi capabila sa il iau pentru mine,sa-l beau pana la ultima picatura si sa devin nemurioare.I-am raspuns ca acum nu as mai avea de ce sa fac asta,ca eram in cautare de o cale cat mai dureroasa pentru a-mi pune capat zileleor,pentru ca si eu sunt plina de venin,fara nimic altceva decat speranta si sunt plictisita sa tot astept.Nu am pentru ce sa mai raman in viata intr-un univers mort, ofilit si criogen.Dar apoi mi-am amintit ca este un suflu acolo, in preajma mea ,singurul pentru care as continua sa dainuiesc.I-am povestit copacului despre el,despre cum era pentru mine insusi viata,cum ma topeam cand ii priveam surasul,cum inviam cand ii simteam prezenta. Tot ce insemna jovial,era in el...
Au urmat momente de liniste, dupa care m-a intrebat daca nu am o licoare pentru ranile sale.(plangea din cauza durerii cumplite ,dar pe mine ma lasa rece.Il priveam fara sa fiu capabila sa il consolez in vre-un fel)I-am spus ca nu stiu niciun leac.Daca as fi avut unul l-as fii folosit pentru mine. A inceput sa-mi povesteasca cum toate frunzele incep sa cada si sa acopere solul cu sufocanta lor existenta iar el nu se mai poate regenera...niciodata...pentru ca otrava care se scurge dupa ce frunzele se descompun si patrund in adancul radacinilor sale,nu-i mai permite sa insufleteasca alti lastari tineri.Stie ca odata ce acestia vor murii vor continua sa-l raneasca.Tu ai continua sa dai din zilele tale daca ai primi in schimb doar rautate pura?Dar copacul asta vede ca fara frunze, nu ar mai fi flori, si fara flori,nu ar mai avea cui sai spuna povesti,nu ar mai avea pe cine sa instruiasca si sa initieze in univers.Nu ar mai putea ura sau iubi,nu ar mai simti,el insusi ar muri de singuratate si dor.Mi-a spus ca de-a lungul secolelor, a invatat sa absoarba otrava aia si sa accepte durerea(dobandeste mai multa cu fiecare frunza),tocmai pentru ca iubeste viata atat de mult,doar in felul asta traieste.Traieste pentru frunzele pagane,otravitoare.Dar cat de mult timp urmeaza sa indure?Traieste pentru a-si lua propria viata,iar eu plec mai departe cautand o cale sa o sfarsesc pe a mea.

Ochiul lunii ce priveste,
Lumina lumanarii ce se topeste,
Mirosul aromat al pielii tale
Ce lasa un gust amar pe buzele mele...
Zambetul tau jucaus,
Ce iubeam sal admir
Ascuna de dupa ursuletul de plus,
Albastrul albicios al ochilor tai
Imi amintea dese ori,De clipele scurte din zori.
Clipele in care soarele rasarea
Si in albastrul ochilor tai se oglindea.
Aceste dulci amintiri
Sunt ca o substanta
Ce noaptea tarziu administrata
Actioneaza asupra mea pe o cale ciudata.
Si...am incercat de atatea ori sa scap
De presiunea ei apasatoare.
Sa-mi vad de viata mea in continuare,
Dar nevoia de ea e mult prea mare.

11:25

Hei tu,faptura minunata!Cat mai ai de gand sa ma tii asa?O sa-mi dai vreodata drumul din temnita sufletului tau?O sa ma lasi sa te iubesc din nou?
Imi este frig aici jos,e cumplit de intuneric.Nici pe mine nu ma pot vedea.Respir doar amintirea ta;asa cum te stiam odata...Aud doar zgomotul lasat in urma de miscarile trupuilui si cateodata glasul zambetului tau jucaus.Daca intind mana in visul meu,aproape ca te pot atinge,insa cand iluzia se spulbera constat ca nu am facut decat sa ating una dintre barele reci de fier ale portii in spatele careia traiesc.
Ciudat...imi amintesc ca tu erai mai cald,ca iti alerga sangele mai repede sub piele.Daca as putea m-as hrani din el.
Vreau sa mai ating odata pletele blonde intr-una din imbratisarile mele.Mi-as dori sa mai simt odata racoarea respiratiei tale.
Sunt lihnita.Ieri am consumat ultima amintire,de cand stau intemnitata.
Avea gustul atat de dulce;
Mai vreau odata!
Odata sa te gust si ma voi satura.Odata sa respir din tine si inima mea se va bucura de cel mai pur suflu,desi o va durea.
Daca simti ca vrei sa ma ranesti,voi sta.Nu ma voi impotrivi.In nicun caz eu nu voi mai conta.

Try!

Ma gandeam...zilele astea au fost tare nasoale,pana si natura e impotriva mea...cu totul.Ramaneam mai mereu ore in sir,doar eu cu mine(uneori chitara era singura care mai plangea cu mine),stateam facuta praf intr-un fotoliu si ma gandeam la toate rahaturile care sunt in jurul meu;treceam prin divesre stari intre care oscilam puternic;in timp ce ascultam muzica sau ma uitam la filme...am ajuns sa ma gandesc la o certitudine in viata:o sa mor la un momemt dat.Asta dupa ce m-am uitat la un rahat de film (28 weeks later);au inceput sa-mi coaca in cap tot felul de intrebari firesti...cred ca toti le aveti.M-am gandit la ziua in care n-o sa mai respir si am simtit cum ma golesc pe interior,ca si cand ar fii ramas din mine doar o carcasa foarte usor casabila.M-am gandit la ce or sa zica cei din jur,m-am gandit daca i-ar pasa cuiva cu adevarat.In timp ce unii ar da apa la soareci altii ar dansa de bucurie(dar inca nu mi-am facut suficient de multi dusmani incat sa fiu convinsa de asta).Mie nu mi-ar pasa!Am senzatia uneori ca nu mai sunt capabila sa simt ceva pentru cineva cu adevarat, de cand am realizat ca nimanui, nui pasa cu adevarat de sentimentele mele.Sunt eu si cu mine,tu si cu tine,intr-o lume plina de otrava.Tu esti singurul capabil sa te pedepsesti si sa te judeci.Nimeni nu are control asupra ta.Fa ce vrei tu,nu ce fac altii;gandeste in felul tau,nu cum o fac altii;fii ce vrei tu sa fii,nu ce vor altii.Daca te lasi in bratele inselatoare si false ale oamenilor atunci esti doar un alt nimeni.Esti liber!Daca esti atat de liber,de ce iti irosesti timpul pe care il ai,ca mai apoi sa regreti ca nu ai facut nimic, ca ai trecut prin viata ca prin balta.Invata din ce e langa tine!Invata din el si nu fii ca el!Nu-ti f*** timpul frate,pentru ca inapoi nu se mai intoarce!

Fara nume

Cand te minti razand,
Cand te-ascuzni plangand,
Lumea se intampla
Si nu o poti opri.

Intre doua ceasuri,
Secundele, se scurg
Si-aluneca usor in uitare...
In strigate murmuratoare.

Culorile din jur
Incearca sa trezeasca la viata
Spiritul tau,
Uitat de mult
In nuante de gri.

Fiecare stea cazuta pe cer,
Nu se pierde in gol.
Ea te-ajuta sa vezi,
Iti da speranta sa crezi,

Mai departe de ce-ti imaginezi.

Dincolo de vorbe...

Mai simtim oare ceva?

Mai vedem fericrea?
Mai stim ce-i iubirea?

NU-ti pasa oricum...
Imi pare moarta lumea ta,
Si in ea,
Moare si a mea.

My beautiful demon

Mi-ai furat inocenta,intentia pura de a trai! Tu, m-ai facut sa flamanzesc dupa placeri ametitoare si demonice care ma ranesc din interior si imi omoara sufletul.Mai facut sa cad la pamant in agonie,fara sa ma mai ridici...Tu erai otrava amara ce curgea prin venele mele;diavolul deghizat in inger care-mi deschide calea spre absolut...spre abisul absolut.M-ai facut sa-ti zambesc,sa-ti ofer radacinile mele,te-am lasat sa ma cresti;dar tu...tu m-ai facut sa simt toata vinovatia si nepasarea,ai asezat pe umerii mei toata cruzimea,m-ai racit mai tare ca un cub de gheata,apoi m-ai mintit cu chipul tau pur si eu m-am lasat prada.Am gresit!Pretul este mult prea mare!Plata sta in mie insami;m-am daruit tie si am fost o jucarie in mainile tale insetatae de sange.

Lasa-ma sa ies,da-mi sufletul inapoi!Cruta-ma de viata in nemurire si voi ingropa durerea incatusata in interiorul meu!Te rog, nu incuia ultima usa pe care pot evada!

Insomnia

Am incercat sa adorm,am incercat sa ma gandesc la cele mai linistite locuri si imagini pe care le vazusem,dar a fost in zadar...gandul ca urma sa-l intalnesc, ma facea sa ma intorc de pe o parte pe alta,m-am rostogolit pana la urma jos din pat de tot...orbecaiam pe langa el incercand sa-mi gasesc vechii mei papuci fara de care imi era frig la picioare.Am zabovit cateva clipe in fund pe marginea patului,clipe in care imi fugeau prin cap zeci de ganduri amestecate ,neclare ,simteam ca sunt sub influenta unui drog puternic,si o ameteala imi apasa capul.Dupa ce picioarele mele au gasit papucii,m-am ridicat balanganin-du-ma si am pus imediat mana pe clanta usii pentru a nu cadea;mi-am amintit ca in camera de vis-a-vis sunt parintii mei,pe care nu trebuia sa-i trezesc,asa ca m-am concentrat sa deschid usa cu cat mai putin zgomot.Dupa ce am iesit din camera mi-am lasat mainile molesite sa cada pe langa corp si am inceput sa urmaresc cu pasii,ritmul in care ticaia ceasul ce statea agatat in capatul holului,ce se auzea de-a lungul intregului hol.Am aruncat o privire furioasa luminii care era aprinsa si care, desi nu era puternica ,eu iesind din intuneric complet,ma obliga sa-mi strang ochii.Ajung in dreptul ceasului,ridic capul si incerc sa vad ce ora e.Raman placut surprinsa cand vad ca e ora 1:00(incercam sa adorm de cateva ore bune),zambesc ushor, imi vad mai departe de drumul spre baie.Aici,o alta lumina sacaitoare are tupeul sa-mi deschida ochii si mai mult.Dau drumul la apa, dar parca nici nu-i aud sunetul curgand.Imi stropesc fata in speranta ca o sa ma simt mai bine si atunci pulsul inimii mele accelereaza din cauza racelii;ridic capul si imi vad fata morocanoasa si socata in oglinda,ceea ce ma amuza:)).Sting lumina...e o incantae pentru ochii mei...si ma duc sa privesc pe geamul din bucatarie.Afara se simte un aer racoros,foarte placut,si raman acolo cu capul sprijinit de pervazul geamului,nemiscata,bucurandu-ma de intuneric,de racoare si urmarind din cand in cand cate o masina care trece pe strada,in timp ce gandurile alearga si se ciocnesc in capul meu.Drogul asta incepe sa ma adoarma...oare in sfarsit mi se face somn?Ma grabesc sa ajung inapoi in pat,dar cand trec pe langa ceas ,ii mai arunc o privire:1:45;nu-i de mirare k am obosit si parca si corpul meu a amortit.De data asta am reusit sa cad mai repede in vis.....si ce vis...multe...amestecate...inspaimantatoare...;ca si cand as fii adunat intro sfera toate gandurile mele si acum nu faceam decat sa o rostogolesc de colo,colo.
De dimineata ma trezesc speriata ,cu o expresie crispata pe fata,asa ca hotarasc sa mai stau cateva minute in pat sa-mi pun ordine in gandurile din sfera.Mai tarziu dau de toti din jurul meu,incep sa interactionez si uit de insomnia de noaptea trecuta...dar nu pentru mult...pentru ca afara incepe sa se intunece din nou...

Atingeri tandre si catifelate ce iti declansaza fiecare simt, care determina fiecare firicel de par sa se ridice.Contactul pielii dintre tine si el, care introduce in corpul tau mii de impulsiri nervoase ca niste sageti electrice incarcate la maxim cu energie,ce iti parcurg usor intregul corp si se lasa purtate dupa cum le indrumi tu, dar pana la urma, fara vointa ta ajung intr-un singur loc,unde explodeaza in cascade din ce in ce mai inspumate...mai consistente.Imagineaza-ti un sir nesfarsit de bile perfect netede,elecrizate,legate intre ele prin fire de enrgie care cad prin corpul tau cu viteza, catre un singur loc.Cand ajung,din cauza vitezei,firele se destrama, iar bilele se ciocnesc zgomotos in explozii de electricitate,eliberand o caldura coplesitoare,atat de placuta cu intensitate mai mare...si mai mare...
Simpla atingere jucausa declansaza senzatii placute,dar contactul gentil al buzelor sale cu fiecare parte a corpului tau si faptul ca ii simti respiratia ducan-du-se de pe gat,usor...in jos,te poate face sa iti pierzi controlul.Niciodata nu sunt destule saruturi tandre langa lobul urechii,destule atingeri delicate pe trupurile voastre,niciodata nu te vei plictisi sa-i asculti respiratia si sa-i simti ritmul inimii,niciodata limbile nu se vor satura de placerea de a se atinge in dansul lor una pe cealalta,niciodata destule...pentru a te satura.Poate destule pentru a te obosi,dar odata raincarcat,trupul tau va arde din nou de dorinta.
Senzatia devine si mai coplesitoare atunci cand mintea ta nu mai functioneaza pe delin,ci este intr-o stare de amorteala ce te determina sa te lasi cu totul prada simturilor.Simti cum dulceata si caldura se raspandeste in tine si atinge cele mai inalte culmi...Uneori,natura,poate fi un bun ajutor in atingerea placerii depline.Acum...imagineaza-ti...un loc fara orizonturi,o bucata smulsa din Pamant...plutitoare,incarcata cu iarba de un verde pur,din care se inalta copaci plini de flori rosii, parfumate,din care se scurg elegant limane violet, trezite la viata cu o simpla atingere,unde mereu temperatura este potrivita,chiar daca esti la 100 de metri de portocala gigantica in flacari sau daca fulgii albi de zapada cad lin acoperind pamantul.Imagineaza-ti undeva,in acest loc,o patura de matase neagra pe care stau abandonate in placere doua trupuri delicare...se bucura de fiecare atingere,se lasa purtati in naturaletea cantecului si al dulcelui miros ce pluteste in jurul lor,se incarca cu puritate ....si explodeaza cand ajung la placerea deplina, in mii si mii de particule stralucitoare,care se raspandesc in toate directiile,iar vietatile gingase si gratioase,fluturii,mii de fluturi albastrii, vin si recompun acele particule in fiinta care era inainte.Acum...imagineaza-ti ca asta se intampla de fiecare data in interiorul tau. :)

Intr-o dimineata cu soare

Floricica mititica
Dragutica si scumpica
Incercand sa ajunga la ascoala
S-a intalnit cu Ana banana
Dupa ce au mers si au mers
Cale lunga sa le-ajunga
Samaranda panda le iese in drum
Saluta cu incantare
Si pornesc mai departe agale
In final ajung la scoala
Incet in clasa se strecoara
Si din spate pe neasteptate
Andrei cercei le sperie pe toate
Pentru ca la ora se grabeste
Profa de mate indata soseste
Intra nervoasa in clasa
Si tranteste catalogul
Cu zgomot pe masa
Miruna cu capu' cat aluna
Intotdeauna pe sus cu mana
Rezolva repede ecuatia
Si mai face inca una
Dar iata ca ora se sfarseste
Si cand vals-ul de iesire suna
Clasa izbucneste
Maria piftia
Isi croieste drum printre bancile dezordonate
Catre Stefan borcan
Sa-i dea un bobarnac
Pentru ca a fost asa un prostanac
Ioana tocana
Se ciondaneste cu Ana
Si Ana o roaga
Sa nu-i mai spuna banana.

Please
don't
drink
me!
^^ xD

Ti s-a intamplat vreodata sa-ti pierzi si ultima speranta care mai zace in sufletul tau?Ai cazut vreodata atat de rau(la figurat vorbind) incat sa nu te mai poti ridica, indiferent cate sfaturi bune ti-ar da prietenii,cunoscutii...Sa simti cum durerea iti apasa sufletul si la un moment dat incepe sa te sufoce,sa-ti cedeze simturile,sa stai intr-un scaun si sa te gandesti la fiecare secunda care a trecut,sa reiei totul,toate scenele petrecute peste zi,ca si cand te-ai uita la un film in reluare si sa incerci sa-ti dai seama unde ai gresit, iar dupa ce realizezi sa te intrebi cum ai putut sa fii atat de idiot si de cretin?!?Probabil multe persoane au trecut sau urmeaza sa treaca pin astfel de lucruri,poate unii chiar de mai multe ori...e foarte dureros.Nu m-am gandit niciodata ca o sa trec prim momente de genu'...dar uite ca se intampla.
Si cand te gandesti...ca totul e din cauza slabiciunii noastre,din cauza faptului ca mintea noastra este atat de usor influntabila,in special de lucruri rele,gresite.De ce sa te chinui sa inveti,daca peste tot se trisaza,se copiaza si ajunge colegu' cretin sa aiba note mai bune ca tine;care tu...saracu' ai muncit.De ce sa te chinui sa ajuti oamnei cand, dupa ce sunt ajutati si nu mai au nevoie de tine,ajung sa te jigneasca,sa te barfeasca,sa isi bata joc,ca asa sunt oamenii...inceraca sa se foloseasca cat pot de mult de ceva util,dupa care cauta cel mai usor mod sa se descotoroseasca de el;ca atunci cand faci o limonada:storci cei mai bun din lamai dupa care le arunci; De ce sa fii politicos,cand poti sa dai peste cei mai tristi oameni care fara sa isi dea seama sunt rai,pentru ca societatea i-a facut sa fie asa.De ce sa ai vise...si ganduri...cand,in orice moment poate aparea ceva sau cineva cu un ac sa le sparga ca pe baloane.Si in final...de ce sa iubesti?De ce sa iti pui sentimentele in joc,sa iti deschizi sufletul in fata persoanei la care tii cel mai mult,sa o lasi sa intre in viata ta,ca mai tarziu sa ajunga sa te urasca,sa te ocoleasca,sa nu-i mai pese,uneori din cauza altor piaze rele care nu au lucruri mai bune de facut decat sa bage intre oamnei seminte otravite,alte ori ...pur si simplu... sa iti calce in picioare inima si sa se f*** pe ele de sentimente pentru a figura in lumea cruda de dincolo de barierele intimitatii...
De ce?!
Uneori imi pun astfel de intrebari si raman blocata intr-o mare de ganduri incecaioase.De ce? Pentru ca altfel societatea ar muri in totalitate;momentan e intr-o stare de amorteala de inconstienta poate,si nu mai are mult pana balanta o sa se incline in partea rautatilor.Dar daca nu exista macar o zecine de oameni de la care sa inceapa sa se cladeasca omenia,prietenia,oameni capabili sa sadeasca semintele iubirii si dupa sa culeaga fructele pe care sa le imparta si celorlalti,oamnei capabili sa intoarca si celalalt obraz...;s-ar naste razboaie si neintelegeri permanente,si asta nu e inregula.Am fost lasati pe Pamant sa ducem civilizatia mai departe si noi nu facem altceva decat sa distrugem tot ce s-a cladit in trecut.Din pacate e foarte greu sa determini pe toata lumea sa fie mai buna dar inca mai avem speranta ca va fi un maine mai bun.

O farama de invatatura

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga.Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.S-a asezat pe un scaun, si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea.
A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar
si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ceva, dar pe masura ce ea lua cate un biscuit,
lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate.
Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si, spre marea ei surprindere, a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase.In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul.
El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva?Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur si mai ales in sufletul nostru!
Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie.

Cat dai? Totdeauna mai mult decat ai primit!