6 dec. 2010

Schwarz si alb.




Eternitatea s-a speriat, si pentru o noapte mi-a separat omul de spiritul malign.Omul a inflorit, iar restul din mine a trait patima inca obosindu-se la portile fricii, sa dea socoteala vietii.
Ich verweilte in der Sünde.
Altii asemeni lui il vizitau, si fara a le pasa, pe lacrimile altora ca omul dansau.Cu fuste cladite din chihlimbar,elegante,valsand la ordinul impus, pe un ritm de glasuri barbar.Pururi in hoarde adunati, zacand pe fire delicate de speranta,fumau obscen, numeroase grame de sange albastru in substanta.Bautura suprema ce-i alimenta,stoarsa din tinerete virgina, crunta privire inghitind picaturile haina.
Und ich wurde bestraft.
Nu ti-am spus?Eu am inflorit!Mi-am inchis ochii si am dormit.Absorbit pentru prima data de lumea calda,sadita cu afectiune, parfum din flori de iubire respiram.
Ich war vergeben und ich gelebt.
De multe ori mi-am dorit,sa-ti calc in locul tau,pe urmele lascive, sa-ti impartasesc setea, curajul si nepasarea.Nu regret insa ca m-am oprit.Dupa mult timp, pot spune ca sunt fericit.
Dar nu m-ai crezut!
Pa pa Babilon!Esti pierdut!