Uite o intrebare:Ce mai fac?
Implor pentru inspiratie!!Si ai fost atat de prietenos, sa mi-o daruiesti tu pisoiule.^^
A te gasi mereu intre aceleasi ecouri,tot acele obiecte percepute de simturi,la fel ca cele mai inainte cuvinte spuse,ma urca in insipid.M-am trezit prinsa,fara sa-mi dau seama,n-am mai avut decat amintirile.Inselaciune platonica mai presus de orisicare exprimare a atitudinii omului fata de realitate, intoarsa ca o recompensa din partea mea catre lume.
Dragoste? Poate, timiditate, -nu am curaj-.
Prietenie? Poate, libertate de exprimare.
Invidie? Poate, amaraciune sau, -sunt mai buni ca mine-.
Incredere? Poate, -nu am de ales-.
Tradare? Poate, -ma asteptam-.
Dar m-am oprit.Si m-am gandit:-exteriorul poate insela-.Armonia de dincolo de sistemn este demonica prin perfectiunea sa nativa.
Suntem suficient de comuni sa o alteram.
Mi-a luat mult sa observ amabilitatea culorilor, candoarea aromelor, pacea care alearga prin venele imaginatiei.
Am ascultat ploaia, si am vrut sa dansez cu picaturile de apa.M-au primit bucuroase in armonia lor.Am imbratisat vantul, si m-a strans in mainile lui reci ca pe o flacara; dar nu m-a stins.Am privit rasaritul, si desi nu s-a ivit, m-a incalzit amintirea Lui dintr-o dimineata de vara.
Si tot asa pisoiule...dar am decapitat imaginatia si s-a scurs din ea substanta rosie si amara.
Uite pisoiule, sub catea ceata se ingroapa orasul!
Uite cata iubire in lumea mea se lasa!^^
