18 mai 2010

M-am pierdut.

A asternut o patura in mijlocul nimicului si a impodobit-o cu patru siluete elegante, rafinate, atent lasate la intamplare.O sticla cu sampanie,doua pahare cu picioare,si o chitara splendida pe care ingerul o strunea cu plapanda sa aripa divina. M-ai ademenit sa ies dintre coltii virginitatii,m-ai chemat la tine.
Mi-am calcat in picioare curajul,ca sa-ti descopar trupul in intregime. Nu am putut veni fara un dar,asa ca ti-am cules cel mai frumos ,intunecat,margaritar,ale carui petale de sangele meu albastru erau patate.Ai acceptat cadoul cu seninatate;m-ai ametit ingrozitor in doar cateva minute,si m-ai intins pe spate usor,mangaindu-ma pe frunte.Ti-am simtit greutatea peste mine,dupa care doar placeri si desfatari divine.
Mi-aduc aminte ca am vazut deasupra ta, o plasa rosie,ca de foc,din care cadeau bucati incinse peste noi,peste inger,peste tot.
Gemetele mele urmareau atent n
otele chitarii,faceam dragoste din nou,dupa care te dadeam uitarii...iar plasa de foc cadea,si imi distrugea ratiunea.