sufocat in coniac,
coboara domol,
din cer spre subsol.
Ochi asa verzi daca-as avea,
i-as fuma in fiecare zi cate putin,
pana ajung la zenitul deplin.
Trupul lasciv,
alb si debil,
statuie in vant;
se lasa incet pana sub pamant.
Il privesc si sunt tacut,
in negrul venelor sale divine m-am pierdut.
Impuscat in apripa,
cu un pumnal otravit,
aruncat cu blandete din adancurile dragostei.
E aici sa ma ia,
Voi devenii unul dintre ei!
