Am pornit cu visul in pleoape si cu inghetul din zorii vietii aproape.Cu suspinul mortii clocotindu-mi in ceafa,ma intreb de la o vreme la alta,cand imi voi primii aripile albe ca neaua,sa-mi pictez in penele virgine propriile conceptii haine.Sa imi apartina doar mie,si numanui altcuiva,sa fie refugiul meu secret cand nu mai am unde pleca.In inchisoarea lor sa fiu in siguranta,sa-mi pot pune cu usurina conceptiile in balanta.Daca ma voi prabusi,sa stiu ca se vor deschide,daca ar fi sa mor,sa stiu ca ma vor proteja,daca voi urca,sa nu se inchida in urma mea.
Cu fiecare moment sunt mai aproape de a le primii si atunci le voi putea zugravii,asa cum iubesc,asa cum urasc,precum imi doresc.Dar oare voi stii sa le pretuiesc?