Homeless for now.

Pentru prima data cand m-am intors,
nu m-am simtit precum as mai fi fost.
Nimic uman nu ma mai inconjoara;
e plin de galagie,straina si goala.
Poate e din cauza cadurii apasatoare,
poate am lipsit o perioada prea mare,
sau poate urletele...


















care penetreaza zidurile vechi fara incetare
ma lasa rece,instrainata si tulburata.
Nu ma supar,nu se supara nimeni ,
daca as doar disparea.
In continuare, nu recunosc cu privirea
niciun ravas care sa-mi recompuna firea.
Nu ma mai simt deloc acasa,
vad doar corpuri straine...
si patru pereti care se lasa...si se lasa...

Stone sour - Through glass

168

Mai am putin si ajung,in noapte deplina,am patruns aproape in mijlocul campului cu floarea-soarelui.E mai multa liniste aici decat am putut sa inghit vreodata.Aproape ca ma surzeste.Timpanul cauta disperat sunete in departare, si tot ce gaseste e cantecul unui greier obosit.Si totusi,asta suna bine.Mai bine ca orice in acel moment.Mult mai bine decat vocile oamenilor.M-am dezbracat de orice gand negru,de orice sentiment urat si mi-am lasat trupul sa simta pamantul sub el.Cand am deschis ochii m-a izbit ca o palma grea maretia si frumusetea in care leneveau stelele pe cer.Urasc stele![Stii de ce? Ele se pot bucura una de alta,se pot uita una la alta,sunt indragostite una de alta fara nicio obligatie.Sunt libere sa imparta acelasi nimic,dar in acelasi timp,totul.Eu nu ma pot bucura de altii ca mine,fara sa dau cuiva socoteala,nu ma pot uita la nimeni cu caldura si dragoste in privire fara ca altul sa ma arda,sa ma pedepseasca.Ele nu cunosc ura si invidia,nu stiu ce e aia tradare si nu cunosc gurstul pelinat al esecului.Ale draq valori!Nu mi le sterge si mie cineva din memorie?]M-am ridicat si am inceput sa merg in cat de multa liniste am putut.Nu voiam sa trezesc florile.Stiu ca mie nu-mi placea cand ma trezea cineva.Uneori as vrea sa dorm vesnic.
Am mai mers mult pana la marginea campului si nenorocitul ala de cer era la fel de placut si de neschimbat de oriunde ma uitam.Am incercat sa numar stelele,sa mai treaca timpul...Pff! de unde?Nicio sansa...Asta nu m-a tinut pentru mult timp departe de ce aveam pe cap.
Sunt 168 de ore in care eram la un pas sa omor pe cineva(atat de mult ma poate enerva o fiinta)dar m-am multumit sa strivesc cateva muste nenorocite si doi,trei tantari iritanti,si la un pas sa ma expediez pe mine din realitatea asta.Dar sunt o lasa.Curajul nu vrea sa stea cu mine cat sa duc lucrurile pana la capat.Ma abandoneaza in lacrimi sarate si insangerate intotdeauna.7 zile in care am fost blestemata sa ma bantuie aceleasi imagini de fiecare data cand adormeam.Atat de mult ma indragostisem de durerea din visul ala,incat dormeam trei sferturi din zi mai mereu.Vedeam o silueta neagra cu cea mai dulce privire,cu buzele de zahar si pupile de ciocolata ingropate in irisi verzui.Dar atingerea umbrei era mai rece ca noptile la Polul Nord.Si eram sub comanda lui,el ma omora si tot el ma invia si ma supunea multor incercari,iar eu muream de fiecare data.N-am ajuns niciodata acolo....langa el.7 zile la rand,dupa care totul s-a sufocat in ceata.168 de ore in care m-am straduit sa inteleg ce se va alege de spiritul meu fara pana care il face sa cante?O sa rugineasca,o sa se depuna pe el cel mai amar praf,si o sa ramana pierdut undeva in intunericul unei nopti.[Iubesc mult noaptea!Are in puterea ei o magie,din cauza intunericului.Transforma cu usurinta uratul in divin si misterios.Mascheaza cu o tenacitate enervanta o mare de orice;cu viata sau fara.Te pacaleste atat de usor!]Pe de alta parte,stangacia de care dau eu dovada in manipularea altor oameni,ma irita.Dar,inima mea parca pentru o ultima data mai vrea sa auda cantecul dulce acrisor din vocea TA.

Die.

Demon sedat,
sufocat in coniac,
coboara domol,
din cer spre subsol.
Ochi asa verzi daca-as avea,
i-as fuma in fiecare zi cate putin,
pana ajung la zenitul deplin.
Trupul lasciv,
alb si debil,
statuie in vant;
se lasa incet pana sub pamant.
Il privesc si sunt tacut,
in negrul venelor sale divine m-am pierdut.
Impuscat in apripa,
cu un pumnal otravit,
aruncat cu blandete din adancurile dragostei.
E aici sa ma ia,
Voi devenii unul dintre ei!

Am pornit cu visul in pleoape si cu inghetul din zorii vietii aproape.Cu suspinul mortii clocotindu-mi in ceafa,ma intreb de la o vreme la alta,cand imi voi primii aripile albe ca neaua,sa-mi pictez in penele virgine propriile conceptii haine.Sa imi apartina doar mie,si numanui altcuiva,sa fie refugiul meu secret cand nu mai am unde pleca.In inchisoarea lor sa fiu in siguranta,sa-mi pot pune cu usurina conceptiile in balanta.Daca ma voi prabusi,sa stiu ca se vor deschide,daca ar fi sa mor,sa stiu ca ma vor proteja,daca voi urca,sa nu se inchida in urma mea.
Cu fiecare moment sunt mai aproape de a le primii si atunci le voi putea zugravii,asa cum iubesc,asa cum urasc,precum imi doresc.Dar oare voi stii sa le pretuiesc?

Cand nu esti.

Vreau sa ma inec intr-o mare de alb,dupa ce am fumat un ocean de verde.Poate o sa-mi creasca o aripa pe-o parte.Voi naufragia cu pasiune si ardoare pe o pana plutitoare intr-o carte.Briza parfumata cu verde si alb ma va purta spre crengile electrice, luminate,voi devenii energie in bratele lor vrajite,si voi injunghia la randul meu vieti chinuite.Racoarea ghetii va patrunde adanc in interiorul meu,voi omora cu sange rece si multe suflete imi vor cladi un desert de ciocolata.Am sa eliberez in marele sau cuprins o flota de barcute menite sa se distruga una pe cealalata,pana cand una singura va ramane la suprafata.Una va fi durerea,alta iubirea.Una va fi invidia,alta mila,una va fi razbunarea,alta prietenia,alta ura si alta compasiunea.In cele din urma,cele scufundate vor cobora in Realitate,in fiecare dintre noi,si ne vor devora de vii,fara ca macar sa fim constienti de toate.Soarele se rasfata intr-o balta,dupa ce toata noaptea a plouat,plamanii s-au inundat cu ceata.

Perle

M-am prins.Am aprins-o si n-am mai stins-o.
Uite cum focul imi fura tigara,uite cum tigara se transforma in scrum,uite cum scrumul se asaza pe jos...uite ce...apus frumos...
La,La,La,Si...tu nu mai vrei sa vi,eu m-am agatat de-un fir de vis,si deasupra capului meu am inceput sa desenez un abis.Am inceput sa-l calc incet,incet...si am pasit in paradis.Am intrat mai goala decat am plecat,dar imbracata,ca-n lumea alba nu-i cald.E locul unde inot in lava si ma sting imbratisand un pinguin,unde conduc in voie note muzicale,si ma amendeaza un zid de culoare.Unde geometria vorbeste,iar eu spun:"Doamne fereste!",unde pe asfaltul tare vad norii calcati in picioare,citesc povesti in frumze si injur babe ursuze.Atatea fire rosii pe ulna mea,din care se scurge plasma.Ma uit la ele lung,si se asterne teama.Locul unde pastrez intr-o foita fierbinte,licurici cu amintiri de la tine,incatusati,sa ma linisteasca,sa ma faca din nou cuminte,unde Bau-bau ma tot sperie,m-ameninta de cand l-am intalnit cu...:"o sa va f** pe toti negresit!"
Bikeri si skateri adunati intr-o balta,povestesc basme cu Craiasa fermecata.Dar printul n-o salveaza,printul ii da s-o sature,dupa care o abandoneaza.
La,La,La...te-asteapta iubita ta!Voi fii aceea care te va ghida,in tangoul nostru gratios,ce va apune cu un final glorios.
Si tot asa...revin la viata mea,in lumea neagra,unde nimeni no sa fie ea.Nici eu,nici altcineva.

La,La,La...Stinge-o!bagami-as p***-n ea!

M-am pierdut.

A asternut o patura in mijlocul nimicului si a impodobit-o cu patru siluete elegante, rafinate, atent lasate la intamplare.O sticla cu sampanie,doua pahare cu picioare,si o chitara splendida pe care ingerul o strunea cu plapanda sa aripa divina. M-ai ademenit sa ies dintre coltii virginitatii,m-ai chemat la tine.
Mi-am calcat in picioare curajul,ca sa-ti descopar trupul in intregime. Nu am putut veni fara un dar,asa ca ti-am cules cel mai frumos ,intunecat,margaritar,ale carui petale de sangele meu albastru erau patate.Ai acceptat cadoul cu seninatate;m-ai ametit ingrozitor in doar cateva minute,si m-ai intins pe spate usor,mangaindu-ma pe frunte.Ti-am simtit greutatea peste mine,dupa care doar placeri si desfatari divine.
Mi-aduc aminte ca am vazut deasupra ta, o plasa rosie,ca de foc,din care cadeau bucati incinse peste noi,peste inger,peste tot.
Gemetele mele urmareau atent notele chitarii,faceam dragoste din nou,dupa care te dadeam uitarii...iar plasa de foc cadea,si imi distrugea ratiunea.

Ganduri de Mai

"E vara iar,e marfa rau",sentimentele mele sunt la locul lor.Inca stau si reflectez printre fulgii de plop,la iubirea din urma si ma bantuie non-stop.Si printre mii de nepasari si fracturi de p***,printe-atatea ignorante,durere,tortura,chin si dor,ma straduiesc sa nu mor.Respir pentru o viata si asta nu-i a mea,ma contopesc cu sunetul pentru a ma salva,singurul meu leac la ranile ce zac adanc intiperite,pe suflet si in minte.Si cand nu mai am unde sa le scriu,vars izvoare de lacrimi sa clateasca spiritul meu.Prin atatea grote in care-am cazut,mai dulce decat cea in care erai tu,nu am cunoscut.M-a durut cel mai tare;dar agonia pentru tine a fost cea mai frumoasa cale de vindecare.

Obscuritate

Milioane de watti de energie transformati in muzica,puls accelerat cu viteza luminii,euforie,adrenalina circula prin mine ca electricitatea.Pasi mici si rapizi printre trupurile in transa,camera intunecata,patul parfumat,am ajuns!Preludiu.Te simt!Nu stiu ce fac.Mai aproape,mai aproape,esti eu.Moale,lichide,lacrimi,gemete,gemete,vanatai.Au!Tremuram,aaaahh!!Saruturile sug secundele,minutele,orele din timp,dragoste,orgasm,caldura multa,multa,toata intr-un singur loc,rasuflare epuizata.Inca nu stiu ce fac...voluptate extremaa!!
Apoi calm...aud cum se zbate inima ta,inhalez din fumul de tigara,ma trezesc.Vreau sa plec.Tu ma prinzi de mana,imi ceri sa mai raman.Iti dau in schimb doar un sarut tandru,adormi intre cateva priviri,eu ma ridic si plec,iti las in urma un bilet...