Stinge-te!Dizolva-te!

Dispari din ochii mei soare,
N-am chef de tine azi!

Vreau frig sa crape ura,

Si ceata, si ninsori,
Fulgere sa se sparga, din patura de nori.

Dispari zambet de copil voios!
N-ai sa mai vezi rasaritul in veci.
Mi-e sila sa-ti aud glasul sticlos.
Iti doresc melancolie multa si sa te ineci!

Dispari culoare vesela si pala!
Vreau nicotina sa arda
Sa-mi faca ziua amara.
Sa coloreze orasul, in alb negru si gri,
Imprastie pe fiecare viata pete brutale, sangerii.

Suntem prieteni?
Da, dar pe rand.
Suntem dusmani?
Desigur, dar in gand.

Daca lacrimile mele ar fi diamante,
Mi-as putea cladi bogatii nenumarate.
Dar cum lacrimile sunt doar amaraciune si durere...
Ma fac mica, cu gandurile mele,
Ma retrag usor dintre culori,
Si ascult portativul ploii in tacere.

De tine mi-e prea dor,
Ca sa mai pomenesc!!!
Mi-e dor de verde crud!
Mi-e dor si-nebunesc!

Schwarz si alb.

Eternitatea s-a speriat, si pentru o noapte mi-a separat omul de spiritul malign.Omul a inflorit, iar restul din mine a trait patima inca obosindu-se la portile fricii, sa dea socoteala vietii.
Ich verweilte in der Sünde.

Altii asemeni lui il vizitau, si fara a le pasa, pe lacrimile altora ca omul dansau.Cu fuste cladite din chihlimbar,elegante,valsand la ordinul impus, pe un ritm de glasuri barbar.Pururi in hoarde adunati, zacand pe fire delicate de speranta,fumau obscen, numeroase grame de sange albastru in substanta.Bautura suprema ce-i alimenta,stoarsa din tinerete virgina, crunta privire inghitind picaturile haina.

Und ich wurde bestraft.
Nu ti-am spus?Eu am inflorit!Mi-am inchis ochii si am dormit.Absorbit pentru prima data de lumea calda,sadita cu afectiune, parfum din flori de iubire respiram.
Ich war vergeben und ich gelebt.
De multe ori mi-am dorit,sa-ti calc in locul tau,pe urmele lascive, sa-ti impartasesc setea, curajul si nepasarea.Nu regret insa ca m-am oprit.Dupa mult timp, pot spune ca sunt fericit.
Dar nu m-ai crezut!
Pa pa Babilon!Esti pierdut!

^^

Caldura de la lumanari ^^
Mirosul imbietor de vin fiert si scortisoara ^^
Si placinta de mere proaspat scoasa din cuptor^^
Sunet de chitara si clopotei prin casa ^^
Geamurile s-au conturat pe la colturi blur de la caldura din casa.
Filme!filme!filmee!!^^
Un mic pachetel cu atentii langa ghetele mele rosii^^
Mosul inca ma iubeste, si nu m-a uitat(n-are voie sa ma uite,inca sunt copil)^^
Tata imi zice ca-mi sclipesc ochii :)) ^^
Spike se bucura mai tare ca mine,se alina pe langa toata lumea,se aseaza in fata cuptorului, il mangaiem si toarce^^
Zapada...hmm...imi lipseste:(
Imi amintesc cu cata bucurie ma umpleam cand vedeam cum cad pe strada primii fulgi de zapada din an,la 5 dimineata, din bezna....se vedeau sclipind in lumina felinarelor.Si e aceeasi senzatie de fiecare data cand vad imaginea aia.Parca prind aripioare si ma ridic...^^
Craciunita:x:x:x....am primit craciunita mea rosie!Cea mult dorita de peste an!:x:x:xSi o iubesc!Si ea stie ca o iubesc!I-am sarutat fiecare petala cand a intrat pe usa! ^^
Si mai mult vin fiert cu scortisoara!
Si inca astept sa ninga!:(



P.S. (asta maine dimineata)
Dulciuuuuri!
Ciocoooo!!
Portocalee!!!

Mrgaritarul albastru.

M-am gasit, fara sa vreau, la capatul unui bulevard nins de ianuarie.Si-mi era frig.
Cu trupul imbracat doar intr-o lumina pala, care-mi desena umbre in peretii gri, paseam pe pamantul rece, lasandu-mi in urma pasii grei, sculptati in zapada, lasandu-i sa-i ninga fulgii de plumb.
Si drumul era lung...
Fara pic de suflu, cu ce sa-mi incalzesc palmele-nghetate?
Am atins un deget cu altul, si s-au sfaramat in mii de bucatele, in zgomot de geamuri sparte.
Atunci, copacii cu ramuri negre, au inceput sa se sparga si ei.
M-am speriat de ecouri, si-am inceput sa fug.
Drumul se facea mai alb si lumina pala parea ca se evapora din jurul meu.
Dar, am zarit o scara, pe care erau intinsi patru margaritari albastrii.
Se jucau in zapada.
Si in toata albeata care era in juru-mi, mi-a rasarit ca soarele de dimineata, imaginea bunicului.
Mai blanda si mai pura decat aureola care inconjoara capetele sfintilor, mai delicat ca o pana de inger, mai imbatator ca cel mai fin vin, de nedescris.
Am incercat in zadar sa-i ating caldura.
Bratele mele erau cioburi risipite prin zapada.
Am cazut in genunghe pe scara, rapusa de durere, si a-nceput sa ploua.
M-am facut mica langa margaritari, si-mi era frig.

Au trecut pe langa mine oameni negrii, au trecut flori.
Au trecut pe deasupra pasari maiastre, au trecut nori.
Au trecut prin mine vantul si soarele si mireasma florilor dulce ca mierea.
Gustul si somnul, lenea si dorul.
M-au trecut prietenii, m-a trecuta tata,
M-au trecut bunica si mai ales mama.

Nimeni nu m-a recunoscut.
Cu bratele sparte, chipul topit si trupul mormant, nu m-au mai vazut.
Le-am daruit 3 dintre margaritarii mei albastrii, si i-au calcat in pamant, ingropandu-i in mine adanc.
Bunicul plecase in caldura de mult.
Si cand speram c-am sa-l urmez si ca in sfarsit o sa ma-ncalzesc, strainul a aparut.
Singurul care m-a vazut.
Vorbea cu mine, si eu il priveam lung.
Nu puteam rosti un cuvant.
Mi-a pansat bratele, si pentru prima data bandajele se patau cu sange.
M-a imbracat cu vorbe dragi, parca...parfumate si mi-a fost cald.
Mi-a potolit lacrimile cu zambetul sau frumusel, am privit in ochii sai netulburati, si m-am indragostit.
I-am daruit ultimul meu margaritar si mi l-a prins domol in paru-mi lin.

In tot timpul asta, eram la spital in moarte clinica.
Inca mai astept strainul, sa vina,
Si sa-mi prinda in par, micuta floare imbalsamata,
Numai pe ale amintirilor aripi purtata.

Drum bun!

Esti doar un suflet cu picioare
Bun de vandut.
In schimbul multor nimicuri "importante"
Elegant modelate in lut.

Esti carpa stoarsa la maxim
Controlata de un animal nul.
Pe animal il asteapta rochia alba acasa;
Carpita cu scuze, spalata in lacrimi,
Calcata-n picioare, cautandu-si raspunsul.

Esti animalul precizat mai sus,
Si sa te ia dracu' daca esti!
Esti rochia alba chinuita in veci
Si pentru asta te compatimesc.

Esti omul vesnic pe verde
Mai chinuit decat toti ceilalti,
Dar esti atat de calm, de fericit,
Ca pari un inger printre draci.

Esti copilul de la 17 ani,
Cu mai multe probleme decat bani.
Prea putin ritm sa faci tot ce ai chef,
Incatusat cu sarma-n societate,
Legat la ochi,
Corupt din cruditate.

Esti o multime de personaje surmenate,
De care ei nu au nevoie
Decat adanc ingropate.

Pana va fi pe Pamant destul freon
Simte-te liber ca-n Zion!

Deci...?Cine esti tu?

E despre tine.

Hey pisoiule!Recunostinta tie, ghem dungat si pufos de blana, care adora sa-si infiga coltii si ghearele in carnea mea cruda.Stau aici si-mi fumez creeri oglindita in ochii tai verzi (imi fac pofta de altceva), si parca imi stinge cineva pe jug picaturi de rai otravite.Coloana vertebrala e in flacari, o simt cum trece in nefiinta, si incep sa ard si eu...sa ard de dorinta.
...si mai ucid inca un cilindru cu tutun care isi da duhul pe tavan.
Uda pana la piele, poate asa ma trezesc, vreau sa ies in ger si sa imbratisez zapada.Imi amintesc ca era asa catifelata cand imi lasam obrazul sa o stinga.Stiu ca e moarta dar ma incalzeste mai tare ca focurile iadului.
Dar ce draq se intampla?Mi s-au dinamizat toate celulele dintr-o data.Ma mangaie halucinatiile peste tot.In sfarsit!Pofteam de mult la niste "filme", simtite de fiecare sinapsa, a caror pasiune sa-mi patrunda pana-n oase.Venerez ceea ce simt acum, dar nu pot controla.
Am nevoie de trupul tau.Am nevoie sa te ranesc.Am nevoie sa-ti simt greutatea peste al meu.
Imi vei da din caldura ta?Pentru ca sunt de gheata.
Am nevoie sa-ti simt suflul cald sarutandu-mi venele,trezindu-mi la viata simturile,sarutandu-mi gatul, sanii, spatele, usor...usor, sa cazi adanc in mine, sa-ti ajung la unisonul desfatarilor.Si te-as lasa sa ma privesti.Sa ma urasti pentru ce se intampla cu corpul tau,pentru dorintele care te coplesesc.
Daca vei reusii sa ma topesti, iti voi aprinde buzele cu ale mele, imi voi desena sunete de placere pe pieptul tau deschis, te voi ranii cu limba si cu dintii dar iti va placea.Ma voi plimba cu varful degetelor, delicat, peste tot pe unde stiu sa-ti place.Pana vei tipa!Pana vei zice "stop!". E asa tentant sa nu ma opresc..., voi continua,voi fi a ta! Ce vei vrea oare sa faci cu trupul si cu inocenta mea?

Randul meu la leapsa! xD

Am primit o "leapsa" cu intrebari de la Draga mea Maria.
Sa-i raspundem...
M: Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?
L: As fi curajoasa.As fi o adevarata pantera!
M: Ce iti doresti extrem de mult sa faci acum?
L: Am chef sa cant la chitara.
M: Daca ai castiga la loterie, ai renunta la job?
L: Nu.
M: Ce ar trebui sa stiu despre tine daca vreau sa te invit la o cafea?
L: Ms scoti la o cafea,imi dai si o tigara!^^
M: Daca ai putea fi un personaj de serial, cine ai fi?
L: Fuck you Gumby!o.O
Blue din Casa Foster =))
M: Ce faci cand esti suparata?
L: Caut pe cineva cu care pot sa uit despre de ce sunt suparata.
M: Doua locuri din Bucuresti pe care le adori.
L: Nu ma omor asa tare...dar...rampa de skate din Tineretului, si Centrul in general ca ai ce face peacolo.
M: Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 saptamani, ce ai face incepand de maine?
L: Ma voi gandi de maine.
M: Ce vrei sa te faci cand "o sa fii mare"?
L: Sa gasesc raspuns la intrebarea asta.
M: Fara ce nu iti poti incepe ziua?
L: Depinde de programul cu care comunic.Momentan:fara sa-l mangai pe Spike,fara sa ma spal,fara ceaiul verde savurat la aer rece.
M: Ce melodie asculti chiar acum?
L: Emigare-Resolution.
M: Spui intotdeauna adevarul?
L: Cacaaaat!Sigur ca da! -_-
M: Deschide cartea pe care o citesti momentan la pagina 23 si scrie randul 6.(asta nu e intrebare Maria!Ma faci sa depun efort.)
L: "Pisicle detin, ca bunuri mobile,24 de mustati, cate 12 pe fiecare parte a nasului, iar Nimrod avea nevoie de 7 dintre ele pentru exorcizarea djunnului..."(Copii lampii fermecate:Cobra regelui din Katmandu de P.B. Kerr)
M: Care este replica ta preferata dintr-un film?
L: Replici?!Nustiu.N-am. -_-
M: Cum se numeste cel mai bun prieten(a)?
L: Nu-i niciunu' cel mai bun.Stiu ei foarte bine fiecare unde le e locul in sufletul meu.
Gata Maliaa!^Te pup de langa patratul de ciocolata!

Cu sau fara?

Plictiseala malefica si mortala,
Care-aduci cu tine lene,
Si mai multa plictiseala;
Poarta-ti trandavia
In valuri reci si sparte,
Poarta-te departe in noapte.
Incea-te in mare.
Si zbate-te-ntre soapte.
Ia-ti cu tine astenia
Si spanzura-te de un copac,
La capatul unei poteci uscate,
Sa te mai gasesc doar in urmatorul veac.
Ridica-ti ghearele caustice din mine!
Dezgroapa-ti radacinile prinse,
Si nu ma face sa implor pentru ce mi se cuvine.
Pleaca departe, departe si nu te mai intoarce,
Decat in genunchi
Cu un buchet mare de verde
Purtat pe-o parte.

11:34

Unde-mi alergati voi lacrimi grabite?
Sa picurati pe trupul gol,
Invaluit in flori de gheata geruite?
Descoase-ti ochii,
Si privete-ma iubite!
Iti voi tese flori de vara in par,
Te voi scufunda in miere...
Doar....nu ma lasa aici sa mor.
Promite-mi soaptele din roua diminetii,
Saruturi sacre sangerii,
Atingeri calde,
Frumoasele picaturi vii,
Aminteste-mi, de ce ma supun vietii.
Voi vrea sa plec,
Doar daca-mi lacrimi.
Voi vrea sa stau,
Ca poate-mi patimi;
Crude ca mine,
Copii, ca noi,
Voi vrea un pat!

Noi amandoi!

Fara vreo menire.

Uite o intrebare:Ce mai fac?
Implor pentru inspiratie!!Si ai fost atat de prietenos, sa mi-o daruiesti tu pisoiule.^^
A te gasi mereu intre aceleasi ecouri,tot acele obiecte percepute de simturi,la fel ca cele mai inainte cuvinte spuse,ma urca in insipid.M-am trezit prinsa,fara sa-mi dau seama,n-am mai avut decat amintirile.Inselaciune platonica mai presus de orisicare exprimare a atitudinii omului fata de realitate, intoarsa ca o recompensa din partea mea catre lume.
Dragoste? Poate, timiditate, -nu am curaj-.
Prietenie? Poate, libertate de exprimare.
Invidie? Poate, amaraciune sau, -sunt mai buni ca mine-.
Incredere? Poate, -nu am de ales-.
Tradare? Poate, -ma asteptam-.
Dar m-am oprit.Si m-am gandit:-exteriorul poate insela-.Armonia de dincolo de sistemn este demonica prin perfectiunea sa nativa.
Suntem suficient de comuni sa o alteram.
Mi-a luat mult sa observ amabilitatea culorilor, candoarea aromelor, pacea care alearga prin venele imaginatiei.
Am ascultat ploaia, si am vrut sa dansez cu picaturile de apa.M-au primit bucuroase in armonia lor.Am imbratisat vantul, si m-a strans in mainile lui reci ca pe o flacara; dar nu m-a stins.Am privit rasaritul, si desi nu s-a ivit, m-a incalzit amintirea Lui dintr-o dimineata de vara.
Si tot asa pisoiule...dar am decapitat imaginatia si s-a scurs din ea substanta rosie si amara.
Uite pisoiule, sub catea ceata se ingroapa orasul!
Uite cata iubire in lumea mea se lasa!^^