Oglinda

Luni, am invatat sa pasesc.
Marti, incep usor sa vorbesc.
Insa de miercuri, incep sa urasc.
Joi, vreau sa iubesc; si ma indragostesc.
Vineri, imi e prea frica asa ca ma opresc.
Sambata, vreau doar sa visez.

Asa a fost la inceput:
Am avut doar un vis plapand,
Am vrut sa fac pe eroul... pentru ca iubind...
Am sa ma simt desavarsit urand.
Am auzit jigodia haina vorbind;
Acum, sunt un om mort pasind.

Un alt musafir in viata mea.

Sangele se scurge.
Clepsidrei nu-i ajunge.
Luna se stinge.
Vazduhul plumburiu,
Se asterne peste pustiu.

Apropie-te de mine straine!
Cu ochii negrii si chip misterios,
Am un ocean insangerat de enigme pentru tine,
De adevaruri nerostite
Si sentimente risipite.

Apropie-te straine!
Aseaza-ma in ale tale brate,
Invata-ma sa-mi fie bine.
Arata-mi lumea ta albastra,
Porunceste-mi trupului sa te cunoasca.

Apropie-te de mine incet,
Descoase-mi inima din piept,
Arunc-o in intunericul unei nopti de fier,
Sa nu o mai gasesc decat dupa ce mor.

Condiment capabil.

Haaaa!!
Continua sa razi!
E foarte tare starea! xD
Dar nu-i nimic amuzant in jur.
Sari!
Alearga!
Particulele tale explodeaza,se imprastie in praf.
Vocea interioara se panicheaza,
Vede prea multe deodata.
E slabita.
Urla! Shh!
Nimeni n-o aude.
E prea incet.
De fapt, nu e deloc,e doar in interior.
Tipa daca mai ai puterea sa atingi cuvintele.
Ai impresia ca zbori?
Ha!
Dar de fapt, ai o pozitie neobisnuita a corpului care face faza si mai amuzanta.
De ce se aud atatea rasete?

Eu doar zbor,plutesc...
Ma joc cu bulele de aer, si la un moment dat: Soare!
E pe undeva pe partea stanga.
Arde al draq de tare!

Si parca vrei sa te ridici;
Dar o paranoia se contopeste deodata cu celulele.
Si o simti cum merge cu pasi mici si furnicatori pe venele tale.
Daca ramai blocat acolo in aer, si nu te mai simti niciodata?
Daca nu gasesti cheia sa iesi?
Si te mai cuprinde o panica. ><

Parca nu eram din plumb,
Parca nu vedeam atata fum,
Si parca gura nu-mi era o plaja uscata.
Imi trebuie apa!
Valuri!Sa ude nisipul.
Si frate!...Parca trec ore pana simt primul strop, si inca unul...

Nu mai vrei?
nu mai vreau!!!
Nu mai vrei?
mmnu mai vreau!
Nu mai vrei?
xD niciodata nu e destul.

Complimente.

Te chem sa-ti iei inapoi buzele pe care le-ai uitat in scrumiera mea.O ramasita din parfumul tau inca supravietuieste in intimitatea scarilor vechi, martorele multor povesti duioase,erotice si melancolice.Retrage-ti la fel de usor cum ai lasat-o,blanda ta mangaiere,de pe trupul meu.
O poza, zace lipita pe vechiul meu sifonier,si-ti zaresc in ea infatisarea complexa prin toata fiinta ta:un rasarit sangeriu intr-o briza sarata de august,o furtuna biruitoare calda si nervoasa din finele unei zile arzatoare,dezlantuirea tobelor dintr-o piesa, in armonie cu timida vioara dintr-o balada,un inger care scuipa flacari peste un albastru de apa,un drac ce sadeste dragoste in gradina sufletelor catorva copii,si asteapta sa creasca.

Te-am chemat sa-ti iei inapoi si glasul impregnat in paharele atinse de buzele tale.Tonalitatea perversa din el ma innebuneste,coloana sonora sfanta se propaga in timpane,ajunge departe si atinge multe coarde.

Cine zice ca imi trebuie toate astea?
Inchide-ti ochii pradatori, si te voi alunga dincolo de constiinta.Prefa distanta in secunde si vei vedea ca sunt departe,plangand pentru a tine companie dorului de tine si mai speriata ca niciodata imi e teama ca nu te voi mai vedea la fel vreodata.

Homeless for now.

Pentru prima data cand m-am intors,
nu m-am simtit precum as mai fi fost.
Nimic uman nu ma mai inconjoara;
e plin de galagie,straina si goala.
Poate e din cauza cadurii apasatoare,
poate am lipsit o perioada prea mare,
sau poate urletele...


















care penetreaza zidurile vechi fara incetare
ma lasa rece,instrainata si tulburata.
Nu ma supar,nu se supara nimeni ,
daca as doar disparea.
In continuare, nu recunosc cu privirea
niciun ravas care sa-mi recompuna firea.
Nu ma mai simt deloc acasa,
vad doar corpuri straine...
si patru pereti care se lasa...si se lasa...

Stone sour - Through glass

168

Mai am putin si ajung,in noapte deplina,am patruns aproape in mijlocul campului cu floarea-soarelui.E mai multa liniste aici decat am putut sa inghit vreodata.Aproape ca ma surzeste.Timpanul cauta disperat sunete in departare, si tot ce gaseste e cantecul unui greier obosit.Si totusi,asta suna bine.Mai bine ca orice in acel moment.Mult mai bine decat vocile oamenilor.M-am dezbracat de orice gand negru,de orice sentiment urat si mi-am lasat trupul sa simta pamantul sub el.Cand am deschis ochii m-a izbit ca o palma grea maretia si frumusetea in care leneveau stelele pe cer.Urasc stele![Stii de ce? Ele se pot bucura una de alta,se pot uita una la alta,sunt indragostite una de alta fara nicio obligatie.Sunt libere sa imparta acelasi nimic,dar in acelasi timp,totul.Eu nu ma pot bucura de altii ca mine,fara sa dau cuiva socoteala,nu ma pot uita la nimeni cu caldura si dragoste in privire fara ca altul sa ma arda,sa ma pedepseasca.Ele nu cunosc ura si invidia,nu stiu ce e aia tradare si nu cunosc gurstul pelinat al esecului.Ale draq valori!Nu mi le sterge si mie cineva din memorie?]M-am ridicat si am inceput sa merg in cat de multa liniste am putut.Nu voiam sa trezesc florile.Stiu ca mie nu-mi placea cand ma trezea cineva.Uneori as vrea sa dorm vesnic.
Am mai mers mult pana la marginea campului si nenorocitul ala de cer era la fel de placut si de neschimbat de oriunde ma uitam.Am incercat sa numar stelele,sa mai treaca timpul...Pff! de unde?Nicio sansa...Asta nu m-a tinut pentru mult timp departe de ce aveam pe cap.
Sunt 168 de ore in care eram la un pas sa omor pe cineva(atat de mult ma poate enerva o fiinta)dar m-am multumit sa strivesc cateva muste nenorocite si doi,trei tantari iritanti,si la un pas sa ma expediez pe mine din realitatea asta.Dar sunt o lasa.Curajul nu vrea sa stea cu mine cat sa duc lucrurile pana la capat.Ma abandoneaza in lacrimi sarate si insangerate intotdeauna.7 zile in care am fost blestemata sa ma bantuie aceleasi imagini de fiecare data cand adormeam.Atat de mult ma indragostisem de durerea din visul ala,incat dormeam trei sferturi din zi mai mereu.Vedeam o silueta neagra cu cea mai dulce privire,cu buzele de zahar si pupile de ciocolata ingropate in irisi verzui.Dar atingerea umbrei era mai rece ca noptile la Polul Nord.Si eram sub comanda lui,el ma omora si tot el ma invia si ma supunea multor incercari,iar eu muream de fiecare data.N-am ajuns niciodata acolo....langa el.7 zile la rand,dupa care totul s-a sufocat in ceata.168 de ore in care m-am straduit sa inteleg ce se va alege de spiritul meu fara pana care il face sa cante?O sa rugineasca,o sa se depuna pe el cel mai amar praf,si o sa ramana pierdut undeva in intunericul unei nopti.[Iubesc mult noaptea!Are in puterea ei o magie,din cauza intunericului.Transforma cu usurinta uratul in divin si misterios.Mascheaza cu o tenacitate enervanta o mare de orice;cu viata sau fara.Te pacaleste atat de usor!]Pe de alta parte,stangacia de care dau eu dovada in manipularea altor oameni,ma irita.Dar,inima mea parca pentru o ultima data mai vrea sa auda cantecul dulce acrisor din vocea TA.

Die.

Demon sedat,
sufocat in coniac,
coboara domol,
din cer spre subsol.
Ochi asa verzi daca-as avea,
i-as fuma in fiecare zi cate putin,
pana ajung la zenitul deplin.
Trupul lasciv,
alb si debil,
statuie in vant;
se lasa incet pana sub pamant.
Il privesc si sunt tacut,
in negrul venelor sale divine m-am pierdut.
Impuscat in apripa,
cu un pumnal otravit,
aruncat cu blandete din adancurile dragostei.
E aici sa ma ia,
Voi devenii unul dintre ei!

Am pornit cu visul in pleoape si cu inghetul din zorii vietii aproape.Cu suspinul mortii clocotindu-mi in ceafa,ma intreb de la o vreme la alta,cand imi voi primii aripile albe ca neaua,sa-mi pictez in penele virgine propriile conceptii haine.Sa imi apartina doar mie,si numanui altcuiva,sa fie refugiul meu secret cand nu mai am unde pleca.In inchisoarea lor sa fiu in siguranta,sa-mi pot pune cu usurina conceptiile in balanta.Daca ma voi prabusi,sa stiu ca se vor deschide,daca ar fi sa mor,sa stiu ca ma vor proteja,daca voi urca,sa nu se inchida in urma mea.
Cu fiecare moment sunt mai aproape de a le primii si atunci le voi putea zugravii,asa cum iubesc,asa cum urasc,precum imi doresc.Dar oare voi stii sa le pretuiesc?

Cand nu esti.

Vreau sa ma inec intr-o mare de alb,dupa ce am fumat un ocean de verde.Poate o sa-mi creasca o aripa pe-o parte.Voi naufragia cu pasiune si ardoare pe o pana plutitoare intr-o carte.Briza parfumata cu verde si alb ma va purta spre crengile electrice, luminate,voi devenii energie in bratele lor vrajite,si voi injunghia la randul meu vieti chinuite.Racoarea ghetii va patrunde adanc in interiorul meu,voi omora cu sange rece si multe suflete imi vor cladi un desert de ciocolata.Am sa eliberez in marele sau cuprins o flota de barcute menite sa se distruga una pe cealalata,pana cand una singura va ramane la suprafata.Una va fi durerea,alta iubirea.Una va fi invidia,alta mila,una va fi razbunarea,alta prietenia,alta ura si alta compasiunea.In cele din urma,cele scufundate vor cobora in Realitate,in fiecare dintre noi,si ne vor devora de vii,fara ca macar sa fim constienti de toate.Soarele se rasfata intr-o balta,dupa ce toata noaptea a plouat,plamanii s-au inundat cu ceata.