Cu sau fara?

Plictiseala malefica si mortala,
Care-aduci cu tine lene,
Si mai multa plictiseala;
Poarta-ti trandavia
In valuri reci si sparte,
Poarta-te departe in noapte.
Incea-te in mare.
Si zbate-te-ntre soapte.
Ia-ti cu tine astenia
Si spanzura-te de un copac,
La capatul unei poteci uscate,
Sa te mai gasesc doar in urmatorul veac.
Ridica-ti ghearele caustice din mine!
Dezgroapa-ti radacinile prinse,
Si nu ma face sa implor pentru ce mi se cuvine.
Pleaca departe, departe si nu te mai intoarce,
Decat in genunchi
Cu un buchet mare de verde
Purtat pe-o parte.

11:34

Unde-mi alergati voi lacrimi grabite?
Sa picurati pe trupul gol,
Invaluit in flori de gheata geruite?
Descoase-ti ochii,
Si privete-ma iubite!
Iti voi tese flori de vara in par,
Te voi scufunda in miere...
Doar....nu ma lasa aici sa mor.
Promite-mi soaptele din roua diminetii,
Saruturi sacre sangerii,
Atingeri calde,
Frumoasele picaturi vii,
Aminteste-mi, de ce ma supun vietii.
Voi vrea sa plec,
Doar daca-mi lacrimi.
Voi vrea sa stau,
Ca poate-mi patimi;
Crude ca mine,
Copii, ca noi,
Voi vrea un pat!

Noi amandoi!

Fara vreo menire.

Uite o intrebare:Ce mai fac?
Implor pentru inspiratie!!Si ai fost atat de prietenos, sa mi-o daruiesti tu pisoiule.^^
A te gasi mereu intre aceleasi ecouri,tot acele obiecte percepute de simturi,la fel ca cele mai inainte cuvinte spuse,ma urca in insipid.M-am trezit prinsa,fara sa-mi dau seama,n-am mai avut decat amintirile.Inselaciune platonica mai presus de orisicare exprimare a atitudinii omului fata de realitate, intoarsa ca o recompensa din partea mea catre lume.
Dragoste? Poate, timiditate, -nu am curaj-.
Prietenie? Poate, libertate de exprimare.
Invidie? Poate, amaraciune sau, -sunt mai buni ca mine-.
Incredere? Poate, -nu am de ales-.
Tradare? Poate, -ma asteptam-.
Dar m-am oprit.Si m-am gandit:-exteriorul poate insela-.Armonia de dincolo de sistemn este demonica prin perfectiunea sa nativa.
Suntem suficient de comuni sa o alteram.
Mi-a luat mult sa observ amabilitatea culorilor, candoarea aromelor, pacea care alearga prin venele imaginatiei.
Am ascultat ploaia, si am vrut sa dansez cu picaturile de apa.M-au primit bucuroase in armonia lor.Am imbratisat vantul, si m-a strans in mainile lui reci ca pe o flacara; dar nu m-a stins.Am privit rasaritul, si desi nu s-a ivit, m-a incalzit amintirea Lui dintr-o dimineata de vara.
Si tot asa pisoiule...dar am decapitat imaginatia si s-a scurs din ea substanta rosie si amara.
Uite pisoiule, sub catea ceata se ingroapa orasul!
Uite cata iubire in lumea mea se lasa!^^

Oglinda

Luni, am invatat sa pasesc.
Marti, incep usor sa vorbesc.
Insa de miercuri, incep sa urasc.
Joi, vreau sa iubesc; si ma indragostesc.
Vineri, imi e prea frica asa ca ma opresc.
Sambata, vreau doar sa visez.

Asa a fost la inceput:
Am avut doar un vis plapand,
Am vrut sa fac pe eroul... pentru ca iubind...
Am sa ma simt desavarsit urand.
Am auzit jigodia haina vorbind;
Acum, sunt un om mort pasind.

Un alt musafir in viata mea.

Sangele se scurge.
Clepsidrei nu-i ajunge.
Luna se stinge.
Vazduhul plumburiu,
Se asterne peste pustiu.

Apropie-te de mine straine!
Cu ochii negrii si chip misterios,
Am un ocean insangerat de enigme pentru tine,
De adevaruri nerostite
Si sentimente risipite.

Apropie-te straine!
Aseaza-ma in ale tale brate,
Invata-ma sa-mi fie bine.
Arata-mi lumea ta albastra,
Porunceste-mi trupului sa te cunoasca.

Apropie-te de mine incet,
Descoase-mi inima din piept,
Arunc-o in intunericul unei nopti de fier,
Sa nu o mai gasesc decat dupa ce mor.

Condiment capabil.

Haaaa!!
Continua sa razi!
E foarte tare starea! xD
Dar nu-i nimic amuzant in jur.
Sari!
Alearga!
Particulele tale explodeaza,se imprastie in praf.
Vocea interioara se panicheaza,
Vede prea multe deodata.
E slabita.
Urla! Shh!
Nimeni n-o aude.
E prea incet.
De fapt, nu e deloc,e doar in interior.
Tipa daca mai ai puterea sa atingi cuvintele.
Ai impresia ca zbori?
Ha!
Dar de fapt, ai o pozitie neobisnuita a corpului care face faza si mai amuzanta.
De ce se aud atatea rasete?

Eu doar zbor,plutesc...
Ma joc cu bulele de aer, si la un moment dat: Soare!
E pe undeva pe partea stanga.
Arde al draq de tare!

Si parca vrei sa te ridici;
Dar o paranoia se contopeste deodata cu celulele.
Si o simti cum merge cu pasi mici si furnicatori pe venele tale.
Daca ramai blocat acolo in aer, si nu te mai simti niciodata?
Daca nu gasesti cheia sa iesi?
Si te mai cuprinde o panica. ><

Parca nu eram din plumb,
Parca nu vedeam atata fum,
Si parca gura nu-mi era o plaja uscata.
Imi trebuie apa!
Valuri!Sa ude nisipul.
Si frate!...Parca trec ore pana simt primul strop, si inca unul...

Nu mai vrei?
nu mai vreau!!!
Nu mai vrei?
mmnu mai vreau!
Nu mai vrei?
xD niciodata nu e destul.

Complimente.

Te chem sa-ti iei inapoi buzele pe care le-ai uitat in scrumiera mea.O ramasita din parfumul tau inca supravietuieste in intimitatea scarilor vechi, martorele multor povesti duioase,erotice si melancolice.Retrage-ti la fel de usor cum ai lasat-o,blanda ta mangaiere,de pe trupul meu.
O poza, zace lipita pe vechiul meu sifonier,si-ti zaresc in ea infatisarea complexa prin toata fiinta ta:un rasarit sangeriu intr-o briza sarata de august,o furtuna biruitoare calda si nervoasa din finele unei zile arzatoare,dezlantuirea tobelor dintr-o piesa, in armonie cu timida vioara dintr-o balada,un inger care scuipa flacari peste un albastru de apa,un drac ce sadeste dragoste in gradina sufletelor catorva copii,si asteapta sa creasca.

Te-am chemat sa-ti iei inapoi si glasul impregnat in paharele atinse de buzele tale.Tonalitatea perversa din el ma innebuneste,coloana sonora sfanta se propaga in timpane,ajunge departe si atinge multe coarde.

Cine zice ca imi trebuie toate astea?
Inchide-ti ochii pradatori, si te voi alunga dincolo de constiinta.Prefa distanta in secunde si vei vedea ca sunt departe,plangand pentru a tine companie dorului de tine si mai speriata ca niciodata imi e teama ca nu te voi mai vedea la fel vreodata.

Homeless for now.

Pentru prima data cand m-am intors,
nu m-am simtit precum as mai fi fost.
Nimic uman nu ma mai inconjoara;
e plin de galagie,straina si goala.
Poate e din cauza cadurii apasatoare,
poate am lipsit o perioada prea mare,
sau poate urletele...


















care penetreaza zidurile vechi fara incetare
ma lasa rece,instrainata si tulburata.
Nu ma supar,nu se supara nimeni ,
daca as doar disparea.
In continuare, nu recunosc cu privirea
niciun ravas care sa-mi recompuna firea.
Nu ma mai simt deloc acasa,
vad doar corpuri straine...
si patru pereti care se lasa...si se lasa...

Stone sour - Through glass

168

Mai am putin si ajung,in noapte deplina,am patruns aproape in mijlocul campului cu floarea-soarelui.E mai multa liniste aici decat am putut sa inghit vreodata.Aproape ca ma surzeste.Timpanul cauta disperat sunete in departare, si tot ce gaseste e cantecul unui greier obosit.Si totusi,asta suna bine.Mai bine ca orice in acel moment.Mult mai bine decat vocile oamenilor.M-am dezbracat de orice gand negru,de orice sentiment urat si mi-am lasat trupul sa simta pamantul sub el.Cand am deschis ochii m-a izbit ca o palma grea maretia si frumusetea in care leneveau stelele pe cer.Urasc stele![Stii de ce? Ele se pot bucura una de alta,se pot uita una la alta,sunt indragostite una de alta fara nicio obligatie.Sunt libere sa imparta acelasi nimic,dar in acelasi timp,totul.Eu nu ma pot bucura de altii ca mine,fara sa dau cuiva socoteala,nu ma pot uita la nimeni cu caldura si dragoste in privire fara ca altul sa ma arda,sa ma pedepseasca.Ele nu cunosc ura si invidia,nu stiu ce e aia tradare si nu cunosc gurstul pelinat al esecului.Ale draq valori!Nu mi le sterge si mie cineva din memorie?]M-am ridicat si am inceput sa merg in cat de multa liniste am putut.Nu voiam sa trezesc florile.Stiu ca mie nu-mi placea cand ma trezea cineva.Uneori as vrea sa dorm vesnic.
Am mai mers mult pana la marginea campului si nenorocitul ala de cer era la fel de placut si de neschimbat de oriunde ma uitam.Am incercat sa numar stelele,sa mai treaca timpul...Pff! de unde?Nicio sansa...Asta nu m-a tinut pentru mult timp departe de ce aveam pe cap.
Sunt 168 de ore in care eram la un pas sa omor pe cineva(atat de mult ma poate enerva o fiinta)dar m-am multumit sa strivesc cateva muste nenorocite si doi,trei tantari iritanti,si la un pas sa ma expediez pe mine din realitatea asta.Dar sunt o lasa.Curajul nu vrea sa stea cu mine cat sa duc lucrurile pana la capat.Ma abandoneaza in lacrimi sarate si insangerate intotdeauna.7 zile in care am fost blestemata sa ma bantuie aceleasi imagini de fiecare data cand adormeam.Atat de mult ma indragostisem de durerea din visul ala,incat dormeam trei sferturi din zi mai mereu.Vedeam o silueta neagra cu cea mai dulce privire,cu buzele de zahar si pupile de ciocolata ingropate in irisi verzui.Dar atingerea umbrei era mai rece ca noptile la Polul Nord.Si eram sub comanda lui,el ma omora si tot el ma invia si ma supunea multor incercari,iar eu muream de fiecare data.N-am ajuns niciodata acolo....langa el.7 zile la rand,dupa care totul s-a sufocat in ceata.168 de ore in care m-am straduit sa inteleg ce se va alege de spiritul meu fara pana care il face sa cante?O sa rugineasca,o sa se depuna pe el cel mai amar praf,si o sa ramana pierdut undeva in intunericul unei nopti.[Iubesc mult noaptea!Are in puterea ei o magie,din cauza intunericului.Transforma cu usurinta uratul in divin si misterios.Mascheaza cu o tenacitate enervanta o mare de orice;cu viata sau fara.Te pacaleste atat de usor!]Pe de alta parte,stangacia de care dau eu dovada in manipularea altor oameni,ma irita.Dar,inima mea parca pentru o ultima data mai vrea sa auda cantecul dulce acrisor din vocea TA.