Abisuri inecate vor cunoaste uscatul,

Si cerul luminat de soare, nu va mai fi albastrul.

Cand muntele va fi sa fie scufundat in mare,

Vei stii iubitule,

Si tu, si eu,

Ne vom gasi doar in uitare.

Cand pe umerii Everestului

Se vor risipii oceanele,

Atunci ne vor fi fost de mult ucise genele.

Si prototipul-om multiplicat de masina

Construindu-si permanent noi branse ,

Fabricat din imaginatie prin fire,

Vor uita de viata verde cu desavarsire.

Nu lasa timp sa-si impuna secunde in calea ta!

Inainte sa-mi tai firele, mai am de cerut ceva:

Neconditionat, un sarut!

Hmm....deci asa se gusta moartea.