M-am pierdut.

A asternut o patura in mijlocul nimicului si a impodobit-o cu patru siluete elegante, rafinate, atent lasate la intamplare.O sticla cu sampanie,doua pahare cu picioare,si o chitara splendida pe care ingerul o strunea cu plapanda sa aripa divina. M-ai ademenit sa ies dintre coltii virginitatii,m-ai chemat la tine.
Mi-am calcat in picioare curajul,ca sa-ti descopar trupul in intregime. Nu am putut veni fara un dar,asa ca ti-am cules cel mai frumos ,intunecat,margaritar,ale carui petale de sangele meu albastru erau patate.Ai acceptat cadoul cu seninatate;m-ai ametit ingrozitor in doar cateva minute,si m-ai intins pe spate usor,mangaindu-ma pe frunte.Ti-am simtit greutatea peste mine,dupa care doar placeri si desfatari divine.
Mi-aduc aminte ca am vazut deasupra ta, o plasa rosie,ca de foc,din care cadeau bucati incinse peste noi,peste inger,peste tot.
Gemetele mele urmareau atent notele chitarii,faceam dragoste din nou,dupa care te dadeam uitarii...iar plasa de foc cadea,si imi distrugea ratiunea.

Ganduri de Mai

"E vara iar,e marfa rau",sentimentele mele sunt la locul lor.Inca stau si reflectez printre fulgii de plop,la iubirea din urma si ma bantuie non-stop.Si printre mii de nepasari si fracturi de p***,printe-atatea ignorante,durere,tortura,chin si dor,ma straduiesc sa nu mor.Respir pentru o viata si asta nu-i a mea,ma contopesc cu sunetul pentru a ma salva,singurul meu leac la ranile ce zac adanc intiperite,pe suflet si in minte.Si cand nu mai am unde sa le scriu,vars izvoare de lacrimi sa clateasca spiritul meu.Prin atatea grote in care-am cazut,mai dulce decat cea in care erai tu,nu am cunoscut.M-a durut cel mai tare;dar agonia pentru tine a fost cea mai frumoasa cale de vindecare.