Palesc de dorul tau!Mai tare ca oricad!Vreau sa ma contopesc cu tine pe o plaja sub ochii stelelor.Vreau sa fac dragoste cu tine si ele sa se mire de sinceritatea gemetelor noastre de placere.Sa ne miscam trupurile in ritmul valurilor,nisipul pe care stam sa ceara indurare.Sa nu aud nimic altceva decat muzica adierilor in care danseaza mirosul sarat,sa nu te simt decat pe tine,sa cazi adanc in mine.Imi doresc sa ne trezeasca soarele cu mangaierea tandra a razelor sale,iar noi...de mult pierduti intre saruturi si atingeri suave sa asteptam cu nerabdrae urmatoarea noapte.

Am cunoscut copacul asta...un copac imens, scaldat de frunze in toate forrmele si culorile, fiecare reprezentand viata unui om.Mi-a spus ca il doare ingrozitor,ca e plin de rani si sangereaza puternic si ca simte cum fiecare spin veninos se adanceste cu fiecare pleoapa in interiorul sau.Mi-a povestit despre sangele lui magic si m-a intrebat daca as fi capabila sa il iau pentru mine,sa-l beau pana la ultima picatura si sa devin nemurioare.I-am raspuns ca acum nu as mai avea de ce sa fac asta,ca eram in cautare de o cale cat mai dureroasa pentru a-mi pune capat zileleor,pentru ca si eu sunt plina de venin,fara nimic altceva decat speranta si sunt plictisita sa tot astept.Nu am pentru ce sa mai raman in viata intr-un univers mort, ofilit si criogen.Dar apoi mi-am amintit ca este un suflu acolo, in preajma mea ,singurul pentru care as continua sa dainuiesc.I-am povestit copacului despre el,despre cum era pentru mine insusi viata,cum ma topeam cand ii priveam surasul,cum inviam cand ii simteam prezenta. Tot ce insemna jovial,era in el...
Au urmat momente de liniste, dupa care m-a intrebat daca nu am o licoare pentru ranile sale.(plangea din cauza durerii cumplite ,dar pe mine ma lasa rece.Il priveam fara sa fiu capabila sa il consolez in vre-un fel)I-am spus ca nu stiu niciun leac.Daca as fi avut unul l-as fii folosit pentru mine. A inceput sa-mi povesteasca cum toate frunzele incep sa cada si sa acopere solul cu sufocanta lor existenta iar el nu se mai poate regenera...niciodata...pentru ca otrava care se scurge dupa ce frunzele se descompun si patrund in adancul radacinilor sale,nu-i mai permite sa insufleteasca alti lastari tineri.Stie ca odata ce acestia vor murii vor continua sa-l raneasca.Tu ai continua sa dai din zilele tale daca ai primi in schimb doar rautate pura?Dar copacul asta vede ca fara frunze, nu ar mai fi flori, si fara flori,nu ar mai avea cui sai spuna povesti,nu ar mai avea pe cine sa instruiasca si sa initieze in univers.Nu ar mai putea ura sau iubi,nu ar mai simti,el insusi ar muri de singuratate si dor.Mi-a spus ca de-a lungul secolelor, a invatat sa absoarba otrava aia si sa accepte durerea(dobandeste mai multa cu fiecare frunza),tocmai pentru ca iubeste viata atat de mult,doar in felul asta traieste.Traieste pentru frunzele pagane,otravitoare.Dar cat de mult timp urmeaza sa indure?Traieste pentru a-si lua propria viata,iar eu plec mai departe cautand o cale sa o sfarsesc pe a mea.

Ochiul lunii ce priveste,
Lumina lumanarii ce se topeste,
Mirosul aromat al pielii tale
Ce lasa un gust amar pe buzele mele...
Zambetul tau jucaus,
Ce iubeam sal admir
Ascuna de dupa ursuletul de plus,
Albastrul albicios al ochilor tai
Imi amintea dese ori,De clipele scurte din zori.
Clipele in care soarele rasarea
Si in albastrul ochilor tai se oglindea.
Aceste dulci amintiri
Sunt ca o substanta
Ce noaptea tarziu administrata
Actioneaza asupra mea pe o cale ciudata.
Si...am incercat de atatea ori sa scap
De presiunea ei apasatoare.
Sa-mi vad de viata mea in continuare,
Dar nevoia de ea e mult prea mare.

11:25

Hei tu,faptura minunata!Cat mai ai de gand sa ma tii asa?O sa-mi dai vreodata drumul din temnita sufletului tau?O sa ma lasi sa te iubesc din nou?
Imi este frig aici jos,e cumplit de intuneric.Nici pe mine nu ma pot vedea.Respir doar amintirea ta;asa cum te stiam odata...Aud doar zgomotul lasat in urma de miscarile trupuilui si cateodata glasul zambetului tau jucaus.Daca intind mana in visul meu,aproape ca te pot atinge,insa cand iluzia se spulbera constat ca nu am facut decat sa ating una dintre barele reci de fier ale portii in spatele careia traiesc.
Ciudat...imi amintesc ca tu erai mai cald,ca iti alerga sangele mai repede sub piele.Daca as putea m-as hrani din el.
Vreau sa mai ating odata pletele blonde intr-una din imbratisarile mele.Mi-as dori sa mai simt odata racoarea respiratiei tale.
Sunt lihnita.Ieri am consumat ultima amintire,de cand stau intemnitata.
Avea gustul atat de dulce;
Mai vreau odata!
Odata sa te gust si ma voi satura.Odata sa respir din tine si inima mea se va bucura de cel mai pur suflu,desi o va durea.
Daca simti ca vrei sa ma ranesti,voi sta.Nu ma voi impotrivi.In nicun caz eu nu voi mai conta.

Try!

Ma gandeam...zilele astea au fost tare nasoale,pana si natura e impotriva mea...cu totul.Ramaneam mai mereu ore in sir,doar eu cu mine(uneori chitara era singura care mai plangea cu mine),stateam facuta praf intr-un fotoliu si ma gandeam la toate rahaturile care sunt in jurul meu;treceam prin divesre stari intre care oscilam puternic;in timp ce ascultam muzica sau ma uitam la filme...am ajuns sa ma gandesc la o certitudine in viata:o sa mor la un momemt dat.Asta dupa ce m-am uitat la un rahat de film (28 weeks later);au inceput sa-mi coaca in cap tot felul de intrebari firesti...cred ca toti le aveti.M-am gandit la ziua in care n-o sa mai respir si am simtit cum ma golesc pe interior,ca si cand ar fii ramas din mine doar o carcasa foarte usor casabila.M-am gandit la ce or sa zica cei din jur,m-am gandit daca i-ar pasa cuiva cu adevarat.In timp ce unii ar da apa la soareci altii ar dansa de bucurie(dar inca nu mi-am facut suficient de multi dusmani incat sa fiu convinsa de asta).Mie nu mi-ar pasa!Am senzatia uneori ca nu mai sunt capabila sa simt ceva pentru cineva cu adevarat, de cand am realizat ca nimanui, nui pasa cu adevarat de sentimentele mele.Sunt eu si cu mine,tu si cu tine,intr-o lume plina de otrava.Tu esti singurul capabil sa te pedepsesti si sa te judeci.Nimeni nu are control asupra ta.Fa ce vrei tu,nu ce fac altii;gandeste in felul tau,nu cum o fac altii;fii ce vrei tu sa fii,nu ce vor altii.Daca te lasi in bratele inselatoare si false ale oamenilor atunci esti doar un alt nimeni.Esti liber!Daca esti atat de liber,de ce iti irosesti timpul pe care il ai,ca mai apoi sa regreti ca nu ai facut nimic, ca ai trecut prin viata ca prin balta.Invata din ce e langa tine!Invata din el si nu fii ca el!Nu-ti f*** timpul frate,pentru ca inapoi nu se mai intoarce!

Fara nume

Cand te minti razand,
Cand te-ascuzni plangand,
Lumea se intampla
Si nu o poti opri.

Intre doua ceasuri,
Secundele, se scurg
Si-aluneca usor in uitare...
In strigate murmuratoare.

Culorile din jur
Incearca sa trezeasca la viata
Spiritul tau,
Uitat de mult
In nuante de gri.

Fiecare stea cazuta pe cer,
Nu se pierde in gol.
Ea te-ajuta sa vezi,
Iti da speranta sa crezi,

Mai departe de ce-ti imaginezi.

Dincolo de vorbe...

Mai simtim oare ceva?

Mai vedem fericrea?
Mai stim ce-i iubirea?

NU-ti pasa oricum...
Imi pare moarta lumea ta,
Si in ea,
Moare si a mea.

My beautiful demon

Mi-ai furat inocenta,intentia pura de a trai! Tu, m-ai facut sa flamanzesc dupa placeri ametitoare si demonice care ma ranesc din interior si imi omoara sufletul.Mai facut sa cad la pamant in agonie,fara sa ma mai ridici...Tu erai otrava amara ce curgea prin venele mele;diavolul deghizat in inger care-mi deschide calea spre absolut...spre abisul absolut.M-ai facut sa-ti zambesc,sa-ti ofer radacinile mele,te-am lasat sa ma cresti;dar tu...tu m-ai facut sa simt toata vinovatia si nepasarea,ai asezat pe umerii mei toata cruzimea,m-ai racit mai tare ca un cub de gheata,apoi m-ai mintit cu chipul tau pur si eu m-am lasat prada.Am gresit!Pretul este mult prea mare!Plata sta in mie insami;m-am daruit tie si am fost o jucarie in mainile tale insetatae de sange.

Lasa-ma sa ies,da-mi sufletul inapoi!Cruta-ma de viata in nemurire si voi ingropa durerea incatusata in interiorul meu!Te rog, nu incuia ultima usa pe care pot evada!

Insomnia

Am incercat sa adorm,am incercat sa ma gandesc la cele mai linistite locuri si imagini pe care le vazusem,dar a fost in zadar...gandul ca urma sa-l intalnesc, ma facea sa ma intorc de pe o parte pe alta,m-am rostogolit pana la urma jos din pat de tot...orbecaiam pe langa el incercand sa-mi gasesc vechii mei papuci fara de care imi era frig la picioare.Am zabovit cateva clipe in fund pe marginea patului,clipe in care imi fugeau prin cap zeci de ganduri amestecate ,neclare ,simteam ca sunt sub influenta unui drog puternic,si o ameteala imi apasa capul.Dupa ce picioarele mele au gasit papucii,m-am ridicat balanganin-du-ma si am pus imediat mana pe clanta usii pentru a nu cadea;mi-am amintit ca in camera de vis-a-vis sunt parintii mei,pe care nu trebuia sa-i trezesc,asa ca m-am concentrat sa deschid usa cu cat mai putin zgomot.Dupa ce am iesit din camera mi-am lasat mainile molesite sa cada pe langa corp si am inceput sa urmaresc cu pasii,ritmul in care ticaia ceasul ce statea agatat in capatul holului,ce se auzea de-a lungul intregului hol.Am aruncat o privire furioasa luminii care era aprinsa si care, desi nu era puternica ,eu iesind din intuneric complet,ma obliga sa-mi strang ochii.Ajung in dreptul ceasului,ridic capul si incerc sa vad ce ora e.Raman placut surprinsa cand vad ca e ora 1:00(incercam sa adorm de cateva ore bune),zambesc ushor, imi vad mai departe de drumul spre baie.Aici,o alta lumina sacaitoare are tupeul sa-mi deschida ochii si mai mult.Dau drumul la apa, dar parca nici nu-i aud sunetul curgand.Imi stropesc fata in speranta ca o sa ma simt mai bine si atunci pulsul inimii mele accelereaza din cauza racelii;ridic capul si imi vad fata morocanoasa si socata in oglinda,ceea ce ma amuza:)).Sting lumina...e o incantae pentru ochii mei...si ma duc sa privesc pe geamul din bucatarie.Afara se simte un aer racoros,foarte placut,si raman acolo cu capul sprijinit de pervazul geamului,nemiscata,bucurandu-ma de intuneric,de racoare si urmarind din cand in cand cate o masina care trece pe strada,in timp ce gandurile alearga si se ciocnesc in capul meu.Drogul asta incepe sa ma adoarma...oare in sfarsit mi se face somn?Ma grabesc sa ajung inapoi in pat,dar cand trec pe langa ceas ,ii mai arunc o privire:1:45;nu-i de mirare k am obosit si parca si corpul meu a amortit.De data asta am reusit sa cad mai repede in vis.....si ce vis...multe...amestecate...inspaimantatoare...;ca si cand as fii adunat intro sfera toate gandurile mele si acum nu faceam decat sa o rostogolesc de colo,colo.
De dimineata ma trezesc speriata ,cu o expresie crispata pe fata,asa ca hotarasc sa mai stau cateva minute in pat sa-mi pun ordine in gandurile din sfera.Mai tarziu dau de toti din jurul meu,incep sa interactionez si uit de insomnia de noaptea trecuta...dar nu pentru mult...pentru ca afara incepe sa se intunece din nou...

Atingeri tandre si catifelate ce iti declansaza fiecare simt, care determina fiecare firicel de par sa se ridice.Contactul pielii dintre tine si el, care introduce in corpul tau mii de impulsiri nervoase ca niste sageti electrice incarcate la maxim cu energie,ce iti parcurg usor intregul corp si se lasa purtate dupa cum le indrumi tu, dar pana la urma, fara vointa ta ajung intr-un singur loc,unde explodeaza in cascade din ce in ce mai inspumate...mai consistente.Imagineaza-ti un sir nesfarsit de bile perfect netede,elecrizate,legate intre ele prin fire de enrgie care cad prin corpul tau cu viteza, catre un singur loc.Cand ajung,din cauza vitezei,firele se destrama, iar bilele se ciocnesc zgomotos in explozii de electricitate,eliberand o caldura coplesitoare,atat de placuta cu intensitate mai mare...si mai mare...
Simpla atingere jucausa declansaza senzatii placute,dar contactul gentil al buzelor sale cu fiecare parte a corpului tau si faptul ca ii simti respiratia ducan-du-se de pe gat,usor...in jos,te poate face sa iti pierzi controlul.Niciodata nu sunt destule saruturi tandre langa lobul urechii,destule atingeri delicate pe trupurile voastre,niciodata nu te vei plictisi sa-i asculti respiratia si sa-i simti ritmul inimii,niciodata limbile nu se vor satura de placerea de a se atinge in dansul lor una pe cealalta,niciodata destule...pentru a te satura.Poate destule pentru a te obosi,dar odata raincarcat,trupul tau va arde din nou de dorinta.
Senzatia devine si mai coplesitoare atunci cand mintea ta nu mai functioneaza pe delin,ci este intr-o stare de amorteala ce te determina sa te lasi cu totul prada simturilor.Simti cum dulceata si caldura se raspandeste in tine si atinge cele mai inalte culmi...Uneori,natura,poate fi un bun ajutor in atingerea placerii depline.Acum...imagineaza-ti...un loc fara orizonturi,o bucata smulsa din Pamant...plutitoare,incarcata cu iarba de un verde pur,din care se inalta copaci plini de flori rosii, parfumate,din care se scurg elegant limane violet, trezite la viata cu o simpla atingere,unde mereu temperatura este potrivita,chiar daca esti la 100 de metri de portocala gigantica in flacari sau daca fulgii albi de zapada cad lin acoperind pamantul.Imagineaza-ti undeva,in acest loc,o patura de matase neagra pe care stau abandonate in placere doua trupuri delicare...se bucura de fiecare atingere,se lasa purtati in naturaletea cantecului si al dulcelui miros ce pluteste in jurul lor,se incarca cu puritate ....si explodeaza cand ajung la placerea deplina, in mii si mii de particule stralucitoare,care se raspandesc in toate directiile,iar vietatile gingase si gratioase,fluturii,mii de fluturi albastrii, vin si recompun acele particule in fiinta care era inainte.Acum...imagineaza-ti ca asta se intampla de fiecare data in interiorul tau. :)

Intr-o dimineata cu soare

Floricica mititica
Dragutica si scumpica
Incercand sa ajunga la ascoala
S-a intalnit cu Ana banana
Dupa ce au mers si au mers
Cale lunga sa le-ajunga
Samaranda panda le iese in drum
Saluta cu incantare
Si pornesc mai departe agale
In final ajung la scoala
Incet in clasa se strecoara
Si din spate pe neasteptate
Andrei cercei le sperie pe toate
Pentru ca la ora se grabeste
Profa de mate indata soseste
Intra nervoasa in clasa
Si tranteste catalogul
Cu zgomot pe masa
Miruna cu capu' cat aluna
Intotdeauna pe sus cu mana
Rezolva repede ecuatia
Si mai face inca una
Dar iata ca ora se sfarseste
Si cand vals-ul de iesire suna
Clasa izbucneste
Maria piftia
Isi croieste drum printre bancile dezordonate
Catre Stefan borcan
Sa-i dea un bobarnac
Pentru ca a fost asa un prostanac
Ioana tocana
Se ciondaneste cu Ana
Si Ana o roaga
Sa nu-i mai spuna banana.