si-n lemn amar mi-ati cioplit-o indelung.
nu m-ati crescut, nu m-ati iubit,
dar samanta draga, eu te-am indragit.
noaptea-i tanara de-acum,
pamantul e tot mai greu.
copii, cu ancore la gat,
se inalta tot mereu.
sufletu-mi pagan si crud
nu se mai inchina-n cer.
zace-n somnoros Pamant,
victima pentru urat.
moare timp, si nimeni nu-l dezgroapa,
abis ademeneste din pamantul.
leagan tanar, inflorit pe apa,
vesmant etern pentru noi va fi cuvantul.
o frunza de iarba
sa ma prefanca-n mut,
nu sunt stele-n univers
cat vreau de mult.
din al tau trup fara nume
oase sparte langa mal ma striga,
Orizontul Sfintei Mari,
mi-as dori sa ma inghita!
