Oglinda

Luni, am invatat sa pasesc.
Marti, incep usor sa vorbesc.
Insa de miercuri, incep sa urasc.
Joi, vreau sa iubesc; si ma indragostesc.
Vineri, imi e prea frica asa ca ma opresc.
Sambata, vreau doar sa visez.

Asa a fost la inceput:
Am avut doar un vis plapand,
Am vrut sa fac pe eroul... pentru ca iubind...
Am sa ma simt desavarsit urand.
Am auzit jigodia haina vorbind;
Acum, sunt un om mort pasind.

Un alt musafir in viata mea.

Sangele se scurge.
Clepsidrei nu-i ajunge.
Luna se stinge.
Vazduhul plumburiu,
Se asterne peste pustiu.

Apropie-te de mine straine!
Cu ochii negrii si chip misterios,
Am un ocean insangerat de enigme pentru tine,
De adevaruri nerostite
Si sentimente risipite.

Apropie-te straine!
Aseaza-ma in ale tale brate,
Invata-ma sa-mi fie bine.
Arata-mi lumea ta albastra,
Porunceste-mi trupului sa te cunoasca.

Apropie-te de mine incet,
Descoase-mi inima din piept,
Arunc-o in intunericul unei nopti de fier,
Sa nu o mai gasesc decat dupa ce mor.