Homeless for now.

Pentru prima data cand m-am intors,
nu m-am simtit precum as mai fi fost.
Nimic uman nu ma mai inconjoara;
e plin de galagie,straina si goala.
Poate e din cauza cadurii apasatoare,
poate am lipsit o perioada prea mare,
sau poate urletele...


















care penetreaza zidurile vechi fara incetare
ma lasa rece,instrainata si tulburata.
Nu ma supar,nu se supara nimeni ,
daca as doar disparea.
In continuare, nu recunosc cu privirea
niciun ravas care sa-mi recompuna firea.
Nu ma mai simt deloc acasa,
vad doar corpuri straine...
si patru pereti care se lasa...si se lasa...

Stone sour - Through glass

168

Mai am putin si ajung,in noapte deplina,am patruns aproape in mijlocul campului cu floarea-soarelui.E mai multa liniste aici decat am putut sa inghit vreodata.Aproape ca ma surzeste.Timpanul cauta disperat sunete in departare, si tot ce gaseste e cantecul unui greier obosit.Si totusi,asta suna bine.Mai bine ca orice in acel moment.Mult mai bine decat vocile oamenilor.M-am dezbracat de orice gand negru,de orice sentiment urat si mi-am lasat trupul sa simta pamantul sub el.Cand am deschis ochii m-a izbit ca o palma grea maretia si frumusetea in care leneveau stelele pe cer.Urasc stele![Stii de ce? Ele se pot bucura una de alta,se pot uita una la alta,sunt indragostite una de alta fara nicio obligatie.Sunt libere sa imparta acelasi nimic,dar in acelasi timp,totul.Eu nu ma pot bucura de altii ca mine,fara sa dau cuiva socoteala,nu ma pot uita la nimeni cu caldura si dragoste in privire fara ca altul sa ma arda,sa ma pedepseasca.Ele nu cunosc ura si invidia,nu stiu ce e aia tradare si nu cunosc gurstul pelinat al esecului.Ale draq valori!Nu mi le sterge si mie cineva din memorie?]M-am ridicat si am inceput sa merg in cat de multa liniste am putut.Nu voiam sa trezesc florile.Stiu ca mie nu-mi placea cand ma trezea cineva.Uneori as vrea sa dorm vesnic.
Am mai mers mult pana la marginea campului si nenorocitul ala de cer era la fel de placut si de neschimbat de oriunde ma uitam.Am incercat sa numar stelele,sa mai treaca timpul...Pff! de unde?Nicio sansa...Asta nu m-a tinut pentru mult timp departe de ce aveam pe cap.
Sunt 168 de ore in care eram la un pas sa omor pe cineva(atat de mult ma poate enerva o fiinta)dar m-am multumit sa strivesc cateva muste nenorocite si doi,trei tantari iritanti,si la un pas sa ma expediez pe mine din realitatea asta.Dar sunt o lasa.Curajul nu vrea sa stea cu mine cat sa duc lucrurile pana la capat.Ma abandoneaza in lacrimi sarate si insangerate intotdeauna.7 zile in care am fost blestemata sa ma bantuie aceleasi imagini de fiecare data cand adormeam.Atat de mult ma indragostisem de durerea din visul ala,incat dormeam trei sferturi din zi mai mereu.Vedeam o silueta neagra cu cea mai dulce privire,cu buzele de zahar si pupile de ciocolata ingropate in irisi verzui.Dar atingerea umbrei era mai rece ca noptile la Polul Nord.Si eram sub comanda lui,el ma omora si tot el ma invia si ma supunea multor incercari,iar eu muream de fiecare data.N-am ajuns niciodata acolo....langa el.7 zile la rand,dupa care totul s-a sufocat in ceata.168 de ore in care m-am straduit sa inteleg ce se va alege de spiritul meu fara pana care il face sa cante?O sa rugineasca,o sa se depuna pe el cel mai amar praf,si o sa ramana pierdut undeva in intunericul unei nopti.[Iubesc mult noaptea!Are in puterea ei o magie,din cauza intunericului.Transforma cu usurinta uratul in divin si misterios.Mascheaza cu o tenacitate enervanta o mare de orice;cu viata sau fara.Te pacaleste atat de usor!]Pe de alta parte,stangacia de care dau eu dovada in manipularea altor oameni,ma irita.Dar,inima mea parca pentru o ultima data mai vrea sa auda cantecul dulce acrisor din vocea TA.