Insomnia

Am incercat sa adorm,am incercat sa ma gandesc la cele mai linistite locuri si imagini pe care le vazusem,dar a fost in zadar...gandul ca urma sa-l intalnesc, ma facea sa ma intorc de pe o parte pe alta,m-am rostogolit pana la urma jos din pat de tot...orbecaiam pe langa el incercand sa-mi gasesc vechii mei papuci fara de care imi era frig la picioare.Am zabovit cateva clipe in fund pe marginea patului,clipe in care imi fugeau prin cap zeci de ganduri amestecate ,neclare ,simteam ca sunt sub influenta unui drog puternic,si o ameteala imi apasa capul.Dupa ce picioarele mele au gasit papucii,m-am ridicat balanganin-du-ma si am pus imediat mana pe clanta usii pentru a nu cadea;mi-am amintit ca in camera de vis-a-vis sunt parintii mei,pe care nu trebuia sa-i trezesc,asa ca m-am concentrat sa deschid usa cu cat mai putin zgomot.Dupa ce am iesit din camera mi-am lasat mainile molesite sa cada pe langa corp si am inceput sa urmaresc cu pasii,ritmul in care ticaia ceasul ce statea agatat in capatul holului,ce se auzea de-a lungul intregului hol.Am aruncat o privire furioasa luminii care era aprinsa si care, desi nu era puternica ,eu iesind din intuneric complet,ma obliga sa-mi strang ochii.Ajung in dreptul ceasului,ridic capul si incerc sa vad ce ora e.Raman placut surprinsa cand vad ca e ora 1:00(incercam sa adorm de cateva ore bune),zambesc ushor, imi vad mai departe de drumul spre baie.Aici,o alta lumina sacaitoare are tupeul sa-mi deschida ochii si mai mult.Dau drumul la apa, dar parca nici nu-i aud sunetul curgand.Imi stropesc fata in speranta ca o sa ma simt mai bine si atunci pulsul inimii mele accelereaza din cauza racelii;ridic capul si imi vad fata morocanoasa si socata in oglinda,ceea ce ma amuza:)).Sting lumina...e o incantae pentru ochii mei...si ma duc sa privesc pe geamul din bucatarie.Afara se simte un aer racoros,foarte placut,si raman acolo cu capul sprijinit de pervazul geamului,nemiscata,bucurandu-ma de intuneric,de racoare si urmarind din cand in cand cate o masina care trece pe strada,in timp ce gandurile alearga si se ciocnesc in capul meu.Drogul asta incepe sa ma adoarma...oare in sfarsit mi se face somn?Ma grabesc sa ajung inapoi in pat,dar cand trec pe langa ceas ,ii mai arunc o privire:1:45;nu-i de mirare k am obosit si parca si corpul meu a amortit.De data asta am reusit sa cad mai repede in vis.....si ce vis...multe...amestecate...inspaimantatoare...;ca si cand as fii adunat intro sfera toate gandurile mele si acum nu faceam decat sa o rostogolesc de colo,colo.
De dimineata ma trezesc speriata ,cu o expresie crispata pe fata,asa ca hotarasc sa mai stau cateva minute in pat sa-mi pun ordine in gandurile din sfera.Mai tarziu dau de toti din jurul meu,incep sa interactionez si uit de insomnia de noaptea trecuta...dar nu pentru mult...pentru ca afara incepe sa se intunece din nou...

Atingeri tandre si catifelate ce iti declansaza fiecare simt, care determina fiecare firicel de par sa se ridice.Contactul pielii dintre tine si el, care introduce in corpul tau mii de impulsiri nervoase ca niste sageti electrice incarcate la maxim cu energie,ce iti parcurg usor intregul corp si se lasa purtate dupa cum le indrumi tu, dar pana la urma, fara vointa ta ajung intr-un singur loc,unde explodeaza in cascade din ce in ce mai inspumate...mai consistente.Imagineaza-ti un sir nesfarsit de bile perfect netede,elecrizate,legate intre ele prin fire de enrgie care cad prin corpul tau cu viteza, catre un singur loc.Cand ajung,din cauza vitezei,firele se destrama, iar bilele se ciocnesc zgomotos in explozii de electricitate,eliberand o caldura coplesitoare,atat de placuta cu intensitate mai mare...si mai mare...
Simpla atingere jucausa declansaza senzatii placute,dar contactul gentil al buzelor sale cu fiecare parte a corpului tau si faptul ca ii simti respiratia ducan-du-se de pe gat,usor...in jos,te poate face sa iti pierzi controlul.Niciodata nu sunt destule saruturi tandre langa lobul urechii,destule atingeri delicate pe trupurile voastre,niciodata nu te vei plictisi sa-i asculti respiratia si sa-i simti ritmul inimii,niciodata limbile nu se vor satura de placerea de a se atinge in dansul lor una pe cealalta,niciodata destule...pentru a te satura.Poate destule pentru a te obosi,dar odata raincarcat,trupul tau va arde din nou de dorinta.
Senzatia devine si mai coplesitoare atunci cand mintea ta nu mai functioneaza pe delin,ci este intr-o stare de amorteala ce te determina sa te lasi cu totul prada simturilor.Simti cum dulceata si caldura se raspandeste in tine si atinge cele mai inalte culmi...Uneori,natura,poate fi un bun ajutor in atingerea placerii depline.Acum...imagineaza-ti...un loc fara orizonturi,o bucata smulsa din Pamant...plutitoare,incarcata cu iarba de un verde pur,din care se inalta copaci plini de flori rosii, parfumate,din care se scurg elegant limane violet, trezite la viata cu o simpla atingere,unde mereu temperatura este potrivita,chiar daca esti la 100 de metri de portocala gigantica in flacari sau daca fulgii albi de zapada cad lin acoperind pamantul.Imagineaza-ti undeva,in acest loc,o patura de matase neagra pe care stau abandonate in placere doua trupuri delicare...se bucura de fiecare atingere,se lasa purtati in naturaletea cantecului si al dulcelui miros ce pluteste in jurul lor,se incarca cu puritate ....si explodeaza cand ajung la placerea deplina, in mii si mii de particule stralucitoare,care se raspandesc in toate directiile,iar vietatile gingase si gratioase,fluturii,mii de fluturi albastrii, vin si recompun acele particule in fiinta care era inainte.Acum...imagineaza-ti ca asta se intampla de fiecare data in interiorul tau. :)

Intr-o dimineata cu soare

Floricica mititica
Dragutica si scumpica
Incercand sa ajunga la ascoala
S-a intalnit cu Ana banana
Dupa ce au mers si au mers
Cale lunga sa le-ajunga
Samaranda panda le iese in drum
Saluta cu incantare
Si pornesc mai departe agale
In final ajung la scoala
Incet in clasa se strecoara
Si din spate pe neasteptate
Andrei cercei le sperie pe toate
Pentru ca la ora se grabeste
Profa de mate indata soseste
Intra nervoasa in clasa
Si tranteste catalogul
Cu zgomot pe masa
Miruna cu capu' cat aluna
Intotdeauna pe sus cu mana
Rezolva repede ecuatia
Si mai face inca una
Dar iata ca ora se sfarseste
Si cand vals-ul de iesire suna
Clasa izbucneste
Maria piftia
Isi croieste drum printre bancile dezordonate
Catre Stefan borcan
Sa-i dea un bobarnac
Pentru ca a fost asa un prostanac
Ioana tocana
Se ciondaneste cu Ana
Si Ana o roaga
Sa nu-i mai spuna banana.

Please
don't
drink
me!
^^ xD

Ti s-a intamplat vreodata sa-ti pierzi si ultima speranta care mai zace in sufletul tau?Ai cazut vreodata atat de rau(la figurat vorbind) incat sa nu te mai poti ridica, indiferent cate sfaturi bune ti-ar da prietenii,cunoscutii...Sa simti cum durerea iti apasa sufletul si la un moment dat incepe sa te sufoce,sa-ti cedeze simturile,sa stai intr-un scaun si sa te gandesti la fiecare secunda care a trecut,sa reiei totul,toate scenele petrecute peste zi,ca si cand te-ai uita la un film in reluare si sa incerci sa-ti dai seama unde ai gresit, iar dupa ce realizezi sa te intrebi cum ai putut sa fii atat de idiot si de cretin?!?Probabil multe persoane au trecut sau urmeaza sa treaca pin astfel de lucruri,poate unii chiar de mai multe ori...e foarte dureros.Nu m-am gandit niciodata ca o sa trec prim momente de genu'...dar uite ca se intampla.
Si cand te gandesti...ca totul e din cauza slabiciunii noastre,din cauza faptului ca mintea noastra este atat de usor influntabila,in special de lucruri rele,gresite.De ce sa te chinui sa inveti,daca peste tot se trisaza,se copiaza si ajunge colegu' cretin sa aiba note mai bune ca tine;care tu...saracu' ai muncit.De ce sa te chinui sa ajuti oamnei cand, dupa ce sunt ajutati si nu mai au nevoie de tine,ajung sa te jigneasca,sa te barfeasca,sa isi bata joc,ca asa sunt oamenii...inceraca sa se foloseasca cat pot de mult de ceva util,dupa care cauta cel mai usor mod sa se descotoroseasca de el;ca atunci cand faci o limonada:storci cei mai bun din lamai dupa care le arunci; De ce sa fii politicos,cand poti sa dai peste cei mai tristi oameni care fara sa isi dea seama sunt rai,pentru ca societatea i-a facut sa fie asa.De ce sa ai vise...si ganduri...cand,in orice moment poate aparea ceva sau cineva cu un ac sa le sparga ca pe baloane.Si in final...de ce sa iubesti?De ce sa iti pui sentimentele in joc,sa iti deschizi sufletul in fata persoanei la care tii cel mai mult,sa o lasi sa intre in viata ta,ca mai tarziu sa ajunga sa te urasca,sa te ocoleasca,sa nu-i mai pese,uneori din cauza altor piaze rele care nu au lucruri mai bune de facut decat sa bage intre oamnei seminte otravite,alte ori ...pur si simplu... sa iti calce in picioare inima si sa se f*** pe ele de sentimente pentru a figura in lumea cruda de dincolo de barierele intimitatii...
De ce?!
Uneori imi pun astfel de intrebari si raman blocata intr-o mare de ganduri incecaioase.De ce? Pentru ca altfel societatea ar muri in totalitate;momentan e intr-o stare de amorteala de inconstienta poate,si nu mai are mult pana balanta o sa se incline in partea rautatilor.Dar daca nu exista macar o zecine de oameni de la care sa inceapa sa se cladeasca omenia,prietenia,oameni capabili sa sadeasca semintele iubirii si dupa sa culeaga fructele pe care sa le imparta si celorlalti,oamnei capabili sa intoarca si celalalt obraz...;s-ar naste razboaie si neintelegeri permanente,si asta nu e inregula.Am fost lasati pe Pamant sa ducem civilizatia mai departe si noi nu facem altceva decat sa distrugem tot ce s-a cladit in trecut.Din pacate e foarte greu sa determini pe toata lumea sa fie mai buna dar inca mai avem speranta ca va fi un maine mai bun.

O farama de invatatura

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga.Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.S-a asezat pe un scaun, si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea.
A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar
si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ceva, dar pe masura ce ea lua cate un biscuit,
lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate.
Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si, spre marea ei surprindere, a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase.In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul.
El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva?Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur si mai ales in sufletul nostru!
Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie.

Cat dai? Totdeauna mai mult decat ai primit!

Cum ar trebui sa schimb
Sentimetele ce se preling?
Si curg fara incetare
In cascade de ganduri amare?
De ce nu pot sa vorbesc?
Sa eliberez tot sentimentul;
Poate ca trebuie
Doar sa astept momentul.
Dar ce se intampla
Daca acest moment nu apare?
O sa continui probabil
Sa ma amagesc in continuare.
Abisul se adanceste,
Povestea se sfarsete,
Iar eu am adormit
In cantecul suspinelor
Pe perna pufoasa,
Gandul meu
Se adanceste in noaptea deasa.

Amintirea ta

Iti aduci aminte cand
Seara de seara,razand,
Ne imbratisam
Cu caldura si pasiunea unui foc.

Imi placea adese ori,
Sa-mi fac loc,sa ma strecor,
Printre mii si mii de fire,
Pipaind in nestire
Si simtin-du-ma atat de bine.

Cu fiecare zi ce trece,
Din ce in ce mai dor imi este...
Sa-ti vad surasul auriu,
Gingas,tandru si zglobiu,
Ce obisnuia sa ma inveseleasca,
Cand in capul meu erau
Doar nori si multa ceata. Niciodata nu voi uita...
Sarutut tau,ce ma facea,
Sa uit mereu de orice stare.
Ramanau doar buzele ce se completau;
In sute de soapte,tandre,
Acum amare, Care durau...durau...si durau...

Inima mea se topeste acum,
In amintirea ta.Precum
Lemnul ars se trasforma in scrum.
Te-am pierdut,iubitul meu,
Si acum timpul pentru mine,
Parca sta in loc...mereu.

What if...

Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Si daca stelele bat in lac
Adancu-i luminandu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Insemnandu-mi gandul.

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntodeauna.

-----------------------------